; movieschocolatebooks: Palatul Puricilor, o carte de Elif Shafak, marturisita by NICO

Pages

Sunday, November 29

Palatul Puricilor, o carte de Elif Shafak, marturisita by NICO

Cat de ,,normal’’esti? 

Cred ca tocmai am citit o carte puzzle, prima mea carte puzzle. Sunt impresionata de felul in care m-a prins, m-a tinut langa bucatile de puzzle, m-a atras si m-a legat de ele. Elif Shafak este o scriitoare cameleon. Bastarda Istanbuluilui parca a fost scrisa de altcineva, alt stil, alta abordare. O abordare liniara, trecutul vine sa completeze prezentul, il explica…dar liniar. 

Palatal Puricilor este un mare bloc-poveste alcatuit din alte cuburi-povesti. Este o poveste a deckle-urilor, a momentelor cheie ce schimba oamenii. Palatul Bomboana, este un palat de poveste, o casa de raport, construita intr-un loc cu povesti…unele nedeslusite si misterioase, dar atragatoare si datatoare de efecte snowball, iar altele de o normalitate cutremuratoare. In ea, realul este insufletit de supraomenesc, obiectele, insectele, locurile si animalele devin personaje in lumea oamenilor. Palatul Puricilor are povesti multe, poate si daca nu s-ar fi numit asa, tot avea povesti. Am zis ca este o carte puzzle. Este cartea mai multor povesti, povesti ale oamenilor ce locuiesc in acel palat. Povesti pe care cred ca le au, de altfel, toti. Exista povesti ce se spun si povesti ce nu se spun. Toti avem o poveste pe care o stim doar noi, sau povesti pe care le spunem doar celor ce au rabdarea sa ne descopere. Locuitorii Palatului Bomboana sunt oameni normali…dar…toti par normali pana ajungi sa ii cunosti. Toti au o poveste ce i-a marcat…mai devreme sau mai tarziu in viata lor…si nu este prea tarziu sa ai o noua poveste. Povestile ce nu se spun sunt ceea ce transforma si fac oamenii unici, sunt acele povesti ce se vad in ochii care stiu sa citeasca, ceea ce privesc, povesti mute. 




Cartea este alcatuita din capitole ce descriu locatarii: apartamentele palatului de poveste. Apartamentele sunt inchiriate. Chiriasii sunt relativ singuratici, se ocolesc unii pe altii, analizand fiecare ciudatenia celorlalti…fie ca este vorba despre o tanara ce este tot timpul cocheta, dar cu o cicatrice pe fata, fie ca este vorba despreo batrana vaduva ingrijita, eleganta si mai mult decat miniona, fie ca este o doamna eleganta, dar care foarte rar paraseste apartamentul sau…fie ca este vorba despre o persoana ca tine sau ca mine, o persoana pe care o admiri sau o analizezi aleatoriu si superficial pe strada…dupa cum am spus oameni normali…

Dar ce este normal oare? Nu-i asa ca normalul este subiectiv? Nu-i asa ca normalul poate fi dat peste cap de o traire, la un moment dat? Nu-i asa ca ceea ce si tie ti se parea normal la un moment dat, devine istorie chiar si pentru tine? Normalul si obisnuitul sunt rasturnate de momente, fragmente, clipe de nebunie, sentimente de vinovatie, regret, trairi neexprimate, neintelegeri ascunse, frici… Si toate rastoarna normalul,devenind obsesiile noastre si numai ale noastre… dintre toate, sentimentul de vinovatie si dezamagirile devin praguri ale nebuniei. Normalul fiecaruia este ceea ce il deosebeste de ceilalti, dar toti incearca sa pastreze aparentele pentru a nu fi judecati, huliti, izolati, invinuiti. Exact aceste idei sunt prezentate aici- aparentele care inseala, aparentele care protejeaza si in acelasi timp indeparteaza.
Post a Comment