; movieschocolatebooks: Eleganta ariciului de Muriel Barbery sau curajul parantezelor By NICO

Pages

Friday, September 25

Eleganta ariciului de Muriel Barbery sau curajul parantezelor By NICO



Cum este ariciul? ‘’… pe dinafara e plin de tepi, o adevarata fortareata, dar am senzatia ca pe dinauntru este la fel de rafinata ca si aricii, care sunt niste fapturi in chip inselator indolente, cumplit de singuratice si teribil de elegante.’’





V-ati gandit vreodata la asa ceva, la o asa schimbare de perceptiva si reprezentare a ariciului? Eu nu, pana acum...pana la citirea acestei mici comori. Cartea nu este pentru toata lumea, nu este o carte pe care sa o citesti pentru ca vrei actiune sau aventura. Este o carte pe care sa o citesti daca esti adeptul pasilor mici, plini de insemnatate, daca esti genul boem si modest, genul care intr-o oarecare zi de primavara, observi si te opresti sa admiri un boboc de floare ce este pe cale sa infloreasca, daca apreciezi o conversatie exprimata corect, daca esti plin de frumos si frumuseti, fara a simti nevoia sa arati tuturor ceea ce ai in posesie…daca esti genul ce se lasa descoperit…si pentru fiecare descoperire, rasplata unui zambet este o umplere de bucurie.

Eleganta ariciului este o carte delicata si eleganta, plina de cuvinte, virgule, gramatica, muzica, arta, idei, concepte,priviri, simboluri si mai presus de toate, de trecut si idei preconcepute. Este o carte de suflet… care te ridica si te face sa te desfasori si sa nu te mai simti singurul iubitor de cuvinte corecte, de virgule scrise correct, de dialoguri marcate de politele...de ceea ce azi, toti numesc ,,old school,,. Cartea te duce in lumea bogatilor si diferentelor de clasa... Cine ar fi crezut ca acestea inca exista? Cine ar fi crezut ca in secolul nostru, diferenta de clasa sociala poate fi atat de pregnanta, evidentiata si sustinuta de anumite persoane?! Acele persoane care isi insusesc cuvantul ’valoare’’si ii schimba conotatiile si incarcatura valorica, transforma valorile in non-valori, ducand la extrem, disecand si decorticand insemnatatea acestui cuvant. Este greu sa iesi din cercul non-valorilor si sa fii corect gramatical, sa te exprimi frumos si placut auzului si vazului, sa fii agreabil prin folosirea cuvintelor, sa exprimi ce stii- nu ceea ce ai auzit sau rasauzit din gura prietenei prietenului prietenei nu stiu cui, sa ai idei proprii si originale sustinute de experienta proprie, sa nu te iei dupa altcineva si sa copiezi doar pentru ca acea persoana pe care o ai in minte a fost apreciata pentru ceva anume si tu copiezi acel ceva, chiar daca nu ti se potriveste ca personalitate... Este greu sa ramai tu intr-o avalansa de apreciatori de non-valori si oameni superficiali ce se multumesc cu ,,acum,,. Este greu sa gasesti linistea sufleteasca intr-o galagie bruianta si intr-o lume in care cei care se exprima o fac doar de dragul de a se auzi, de a atrage atentia, de a soca, de a fi primul, de a fi un ‚’si eu’’ sau ‚’un eu am patit mai mult’’ sau’’ fara mine nu exista lucrul despre care vorbeati’’etc.

Dar mai exista astfel de oameni care se ascund de galagie, de evident, de spectacolul si iuresul sclipiciului... Iar acesti oameni sunt comori, sunt aricii, sunt cei care te fac sa te opresti si sa spui ‚’nu sunt singur’’si te fac sa zambesti cand ii vezi, sa simti ca nu esti un ratacit printre galagiosi. Acesti oameni sunt liniste, culoare si idei. Sunt hrana pentru suflet. Cartea are cateva personaje ce se lasa descoperite in timp, personaje care se ascund si se protejeaza de ceilalti, se considera paria si excentrici izolati...dar asta pana se descopera unii pe ceilalti, pana descopera ce exista dincolo de tepii ariciului...ei descopera ‚’un intotdeauna in niciodata’’...descopera parantezele pline de frumos din lumea nonvalorilor... e ca atunci cand ai puterea sa pui pauza in timpul unei petreceri simandicoase si lipsite de haz, iar in timpul acelei pauze, cand toti stau nemiscati in timp si spatiu, tu te poti misca in voie, iti poti scoate pantofii care te strangeau, poti merge desculta prin camera si poti manca folosind mana, nu furculita si cutitul. Aceste sentiment il da cartea... este hrana pentru ceea ce, din politete, suntem nevoiti sa ascundem pentru curajul de a ramane neschimbati in timp ce ceilalti iti cer sa te schimbi pentru a fi la fel.
Post a Comment