; movieschocolatebooks: Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini by NICO

Pages

Monday, August 3

Splendida cetate a celor o mie de sori de Khaled Hosseini by NICO

Cartea femeii si a puterii femeilor.

''Nici c-ai putea sa socotesti acele luni ce-i stralucesc pe acoperisuri. Sau miile de sori splenzizi ce i se ascund dupa ziduri'' O femeie, doua femei, multe femei, toate femeile- femeia...


Ce este ea? Femeia? Ce o face atragatoare, frumoasa? Ce o face sa fie dorita? Sa fie oare mersul, felul de a misca mainile cand gesticuleaza sau felul in care mainile i sa odihnesc in poala in rastimpuri? Sa fie felul in care isi misca gatul sau capul cand priveste sau cand este intesata de ceva? Sau sa fie oare zambetul cateodata timid, cateodata jucaus sau rasul din toata inima? Sau sa fie privirea? Cea mai frumoasa privire apare cand ii place ceva anume, cand apare interesul pentru ceva, indiferent de natura lui. Sau sa fie felul in care se fastaceste cand se rusineaza, sau felul in care isi pleaca privirea imediat cand parea ca este puternica si stapana pe ea? Sau fie oare fata care se lumineaza cand gaseste o solutie sau cand gandurile i se leaga in idei? Sa fie liniile corpului? Frumosului corp de femeie cu adanciturile,bscobiturile, gropitele si ascunzisurile lui,  ce asteapta sa fie descoperite, mangaiate, sarutatate si laudate? Sa fie oare parul lung sau scurt, drept sau cret care imbraca un chip iubit de cineva, cel mai frumos chip pentru cineva anume? Sau sa fie ceea ce se ascunde dincolo de fata si ochii ei... creierul ei plin de idei, de creativitate, de maturitate si copilarie in acelasi timp, de alinturi si mustrarari, de griji pentru alti oameni, de sperante si planuri, de trecut, prezent si viitor, de putere si slabiciuni, de tot ce o doare si o slabeste, dar si de ceea ce o intareste si revitalizeaza continuu? Eu cred ca mai presus de toate este frumusetea ce apare pe chip cand se simte utila, laudata, apreciata, sustinuta, corectata, daca este cazul si iubita. Eu cred ca o femeie infloreste cand sperantele si asteptarile ii sunt hranite frumos si drept.

Dar cartea aceasta nu este despre astfel de femei. Nu... nu este. Este despre femei ce traiesc intr-o alta lume. Intr-o lume paralela celei in care noi ne facem dansul zilnic. Intr-o lume unde sa razi pe strada este interzis, unde sa apreciezi culorile este interzis, unde fluiditatea frumoasa a corpului unei femei este interzisa, unde aratarea chipului este interzisa...unde cuvantul 'femeie' este la limita dintre om si animal. In Afganistanul talibanilor. In cultura care pune barbatul pe primul loc, cuvantul barbatului are intaietate sau anuleaza cuvantul femeii.

Aceasta carte este despre doua femei puternice, dar incoltite si doborate de societatea in care s-au nascut si in care au crescut...doborate, dar nu invinse. Despre doua femei care dovedesc ca dincolo de tot si toate, dincolo de toate bogatiile materiale, conteaza invatarea si cartea, conteaza sa ai cunostinte generale, conteaza sa stii sa citesti, sa vorbesti si sa te adaptezi, conteaza sa te hranesti intelectual...pentru ca de acolo izvoraste speranta. De acolo ele si-au hranit umanitatea si puterea de a isi inchipui un viitor, de a spera, de a putea privi in fata un barbat-animal, un barbat- calau, un barbat nebarbat. Chiar si puterea de a fi mame, sotii, prietene, fiice, surori...oameni. Mariam si Laila sunt doua femei frumoase. Frumoase pentru puterea lor de a se supune si in acelasi timp impotrivi, pentru puterea lor de a se ridica si rezista, de a se cadea si de a continua sa cada fara a fi invinse...chiar de a accepta imposibilul si de a forta limitele lui.

''Splendida cetate a celor o mie de sori'' este ravasitoare, este zguduitoare si dureroasa pentru femeia din mine, pentru tot ceea ce cred eu ca face o femeie sa fie frumoasa, pentru ceea ce eu cred despre cuvantul ''femeie'', pentru creativitatea si salbaticiunea atragatoare si imbietoarea unei femei. Te face sa te intrebi daca ai putea sa rezisti unei astfel de lumi, daca superficialitatea ce ne inconjoara merita acceptata, daca alegerile tale sunt importante, daca esti o femeie destul de libera si independenta sa te exprimi si sa te manifesti cum simti, daca esti destul de educata sa accepti ceea ce uneori nu poate fi acceptat, daca ai curajul si libertatea s apui inrebari dar sa si primesti raspunsuri pertinente si respectuoase, daca balanta ta interioara te ajuta sa te dezvolti, daca ai voie sa gresesti si sa ti se ierte greseala, tu asumandu-ti-o si cantaridu-i valoarea pentru tine si cei din jur. Daca respectul tau se intoarce la tine.

Este o carte frumoasa si trista, dar plina de speranta, in care intunericul te face sa apreciezi lumina, amplifica lumina, o face stralucitoare si orbitoare chiar... Am simtit praful, nisipul si pamantul Kabulului in gura, mi-au scrasnit dintii si am plans pentru nedreptatile si spenatele lor, pentru fiecare bataie si pentru fiecare admonestare administrata ''corespunzatot''... pentru fiecare actiune facuta cu scopul de a le micsora, de a le stirbi frumusetea si lumina.

Femeile sunt atat de frumoase...in felul lor fiecare. Dar cele mai frumoase femei sunt cele independente, pentru ca ele au primit de la omul de langa ele- tata, mama, sot sau prieten- increderea lor ca pot sa faca ce doresc si pot sa fie cum doresc. Acelea sunt cele mai frumoase femei. Cele care merg drept, privesc ce le place si cum le place... si daca un barbat isi doreste o femeie, are datoria sa ii fie egal si sa isi folosesca puterea pentru a o proteja, nu a o face mica, pentru a o stirbi, ascunde sau uniformiza. Barbatul trebuie sa o infloreasca prin puterea lui. De obicei nu imi plac cartile in care barbatii scriu despre femei -personaj principal, ca si cum le-ar cunoaste, le-ar fi alter-egou-ul. Dar exista si exceptii... Aceasta este una dintre ele. Cred totusi ca Khaled Hosseini a facut si din istoria Afganistanului un personaj.
Post a Comment