; movieschocolatebooks: Still Alice by NICO

Pages

Sunday, March 8

Still Alice by NICO

Lydia Howland: Mom... Can you tell me what the story was about?
Dr. Alice Howland: ...Love!
Lydia Howland: That's right mom... It was about love.
The end
''What if I see you and I don't know you're my daughter, and I don't know that you love me?''



Alice descopera ca are Alzheimer. Alice este o femeie desteapta, profesor universitar, indragostita de comunicare, organizata si tot timpul pregatita pentru nou si provocari, mama a trei copii crescuti frumos. Alice are 50 de ani. Este tanara si cu multe inca de realizat...dar descopera ca are Alzheimer genetic si fara cale de intoarcere. Filmul are patru momente clare: Alice in viata ei de zi cu zi- profesor apreciat si mama exemplara, constientizarea bolii, transformarea cu momentele de luciditate din ce in ce mai rare, ''mutenia''.



Alice: I miss myself.



Cum ar fi sa te trezesti pierdut in propria casa? Sa nu iti mai recunosti copiii, sa uiti ce ai iubit, sa uiti ce iti place, sa uiti amintirile care te-au format si care te-au marcat, sa uiti oamenii pe care ii iubesti si i-ai iubit? Cum ar fi sa fii strain in casa ta... sa nu mai stii unde este baia? Sa nu poti avea grija de tine? Sa realizezi ca vei fi o povara si ca vei depinde tot timpul de cineva, tu... tu care ai avut lumea la picioare? Tu, care ai iubit sa cunosti oameni noi, sa comunici si sa te dezvolti continuu ca om social? Cum ar fi sa iti fi dorit sa fi avut cancer in loc de Alzheimer, ca sa mori mai repede si sa ii spui fiicei tale ca vei uita cine este, ca vei vorbi cu ea precum unui strain? Ce ai face? Cum ai reactiona?



...eu... as innebuni. As innebuni la ideea inevitabilului, la ideea ca nu voi mai fi eu si ca nu voi mai sti ce imi place, cum imi place si ce am iubit. As innebuni la ideea ca nu as mai putea sa ma bucur de oamenii dragi, de hobby-urile mele, de frumos, de bine, de judecata lucrurilor, de ordinea mintala care imi da o stare de relaxare si de beatitudine. As innebuni sa stiu ca ma intorc si ca as regresa la stadiul de copil, de mani legate, de inocenta infantila impusa, de mic si micime intr-o lume a adultilor responsabili si independeti, ce se bucura de alegeri si de iertarea greselilor, de optiuni si oameni...pentru ca ajungi sa te bazezi pe instincte si sa te lasi in voia lor, sa te lasi in voia si la discretia celor din jur. Ajungi o marioneta...pentru ca tu, adult, nu mai ai cuvinte si nici intelesuri, esti gol si in deriva...



Alice se transforma intr-un nou nascut, incapabil sa comunice, incapabil sa se comparte varstei fizice si mintale data de societate si de sine... si realizeaza ce i se intampla, iar asta face tortura mai profunda ...Cu toate acestea, comunica pana nu mai poate comunica, se adapteaza pana nu se mai poate adapta. Este o luptatoare pana la sfarsit, dar ce rost mai are...cand tu nu mai esti tu... cand nu mai are niciun rost?!?



''My yesterdays are disappearing, and my tomorrows are uncertain, so what do I live for? I live for each day. I live in the moment. Some tomorrow soon, I'll forget that I stood before you and gave this speech. But just because I'll forget it some tomorrow doesn't mean that I didn't live every second of it today. I will forget today, but that doesn't mean that today doesn't matter.”
Post a Comment