; movieschocolatebooks: August 2014

Pages

Sunday, August 31

Haruki Murakami- Cronica Pasarii Arc by NICO

Cronica Pasarii- Arc- povestea unei natiuni si a unui om, cantecul unei pasari a vietii si a mortii, calatoria unor oameni prin istorie si prin sine.

...este cronica unei natiuni- cea japoneza in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar si dupa acesta. A unui popor diferit de noi, europenii. A unui popor ce simte si respira miturile, traditiile si substraturile fiintei umane in toate celulele ei. Este istorie reala impletita cu mituri, legende si proscrisi. Pasarea- Arc este pasarea ce invarte arcul vietii si al lumii. Fara existenta si prezenta ei, oamenii nu ar fi- arcul ei este arcul vietii; ea intoarce arcul vietii pentru ca aceasta sa existe. Ea este auzita doar de cei alesi, de speciali, de insemnati. Ei sunt cei care o aud, dar fara sa o vada. Cei alesi sunt putini si au darul de a vedea dincolo de aparente, de a patrunde intr-o alta lume, paralela noua, celor obisnuiti, ei sunt cei care simt, prevad si ating ceea ce este in noi, este impalpabil, este aer, este forma miscatoare, vie si ne reprezinta- este ''ceva''. Ei schimba fluxul vietii, stiu viitorul, stiu ca anumite informatii trebuiesc transmise mai departe, pentru a ajuta si lumina in cautarile lor pe cei alesi,dar nedescoperiti, cei pregatiti pentru a fi altfel. Acestia se cunosc intre ei, dar nu se arata. Ei trec prin intamplari istorice sau cotidiene luand parte la schimbarea cursului vietii anumitor persoane. Aceste persoane sunt insemnate uneori vizibil noua celor normali, sunt aparent obisnuite, dar puterile lor sunt supraomenesti, ei vad profunzimea lucrurilor, vad dincolo de linistea oraselor, vad dincolo de rutina zilnica.

Pasarea- arc, apare la intervale isorice neprevazute. Iar cronica pasarii- arc este cronica si a lui Toru Okada si a descoperii lui ca insemnat si om diferit de ceilalti. Este poveste lui si a sotiei lui Kumiko. El, un om normal in aparenta, fara prea multa sclipire personala, care printr-un concurs de imprejurari se trezeste in mijlocum unor evenimente ce in aparenta nu au nicio legatura intre ele, dar doar in aparenta. Si spun acestea pentru ca tot ce a fost el pana in momentul in care noi il cunoastem, tot ce s-a intamplat in jurul lui si ce i s-a intamplat pana in acel moment, a avut un rol si anume rolul invingerii unui rau invizibil noua- un rau dominant si dominator. Toate povestile pe care le-a auzit, toate persoanele pe care le-a cunoscut au avut un rol... acela de a-i da indicii, de a-i da un sens si de a-l face sa devina alesul pasarii arc- sa devina domnul Pasare- Arc.

Cronica Pasarii- Arc este o impletire armonioasa si treptata, neobositoare, a realului cu fantasticul, cu irealul ce ne hraneste sufletele. Este o impletitura de evenimente istorice particulare si generale, pe un fond national si international, este o impletire a vechiului cu nou, a marelui cu mic. Este vechi si nou, traditie si modernism, este afara si inauntru, este trup si suflet. Toate aceste impletituri au un scop si o directie, nimic nu este intamplator, nimic nu este de neluat in seama. Linistea este mult mai graitoare decat galagia, mirosul trezeste amintiri, auzul este dincolo de cuvinte. irealul este agitat si misterios, asteapta sa fie descoperit si curatat de rau. Intamplarile limita sunt revelaroare si pline de sens ulterior.

Haruki Murakami face o calatorie prin mintea noastra punandu-ne sa ne relaxam si sa ascultam cu atentie toate detaliile pe care ni le da de-a lungul povestii lui, ne face sa ne intrebam daca acea realitate chiar exista, daca linistea este de fapt o cautare, daca noi suntem aici cu un scop... si sa ne intrebam apo iar: care este scopul nostru aici si acum? Ne face sa intelegem ca a sta singuri si a ne asculta gandurile, nu este un lucru rau, dimpotriva este autocunoastere si multumire de sine.Ne spune ca nu este un lucru rau sa fii diferit, ba din contra este un lucru de care au parte doar anumite persoane, doar cei alesi de catre pasarea arc... Pasarea- Arc alege doar oameni buni si ii inzestreaza cu puteri nebanuite. Dar acesti oameni nu pot vorbi despre puterile lor, pe acesti oameni trebuie doar sa ii apreciezi si accepti, iar ei iti vor da un sens vietii, te vor linisti sufleteste... dar ei sunt oameni singuratici si ei singuri trebuie sa isi descopere puterile, prin sinele lor pierdut sau ratacit in aparenta... sine ce cauta raspunsuri pe care nu le primeste direct. “Să nu pleci urechea la nimic, nici măcar la ce îți spun eu dacă nu e în concordanță cu propriile tale idei, convingeri.”

Exista vise simbolice, vise care simbolizeaza realitatea. Sau exista realitati simbolice, realitati care simbolizeaza vise. Haruki Murakami

Monday, August 18

Locke by NICO

LOCKE- un film, o viata in 85 de minute pline de Tom Hardy. Cand spun pline, chiar sunt Tom Hardy suta la suta. Sunt el si noi, privitorii si spectatorii lui. Este un one man show.... and what a show that is... one of a kind. Ivan Locke -tata, partener de afaceri, sot, barbat de cariera... om.

Acest film aparent este simplu si linistit, este o calatorie cu masina. Dar nu este orice fel de calatorie- te prinde si te tine acolo, cu el... Ivan Locke te tine cu el in masina, te tine cu vocea si rasturnarile lui de situatie, te tine prins si legat de ceea ce este el... si nu are nevoie de siretlicuri pentru a o face, nu are nevoie de alti actori sau actrite pentru a face asta... este atat de adevarat si natural in a te ''agata'' incat ramai cu el pana la capat.... de buna voie si nesilit de nimeni- exact asa simti. Nu isi etaleaza muschii, nu isi etaleaza alte talente si alte miscari de natura sexuala sau macar cu tenta sexuala...Saracul de el este chiar si racit in particica sa de lume, este racit, obosit, surmenat, stresat si aproape destabilizat de trecutul si copilaria sa- copilarie ce marcheaza tot ceea ce suntem ca adulti, ne face sa fugim de ceea ce nu ne-a placut sau ne stanteaza pe viata, ca o mare stampila ce nu o putem sterge nicicum ...Dar el este doar ''aproape'' destabilizat, pentru ca se aduna repede si il vezi calculat, sigur pe el si alegerile lui, il vezi concentrat si bine intentionat, deschis si impaciuitor cu tot ceea ce este legat de el... si mai presus d etoate il vezi om responsabil pentru faptele sale, toate,il vezi cum isi calculeaza pasii prezenti in functie de ceea ce i se intampla pe parcusrul celor 85 de minute, il vezi cum incearca sa negocieze frumos si respectuos trecutul cu prezentul, il vezi cum isi asuma faptele trecute, neinlaturand nici macar o varianta, fiind sincer cu cei din jurul sau, dar mai ales cu el.

Locke mi-a adus aminte de teatrul radiofonic si povestile sau piesele de teatru imprimate pe discurile de vinil pe care le ascultam cand eram mica si care imi faceau imaginatia sa o ia razna, sa am propriile inchipuri, in ceea ce priveste fetele oamenilor si personajelor ce interpretau actiunile si faptele pieselor de teatru, locurile unde se desfasurau si ceea ce se intampla in jurul personajelor.. chiar am inchis ochii si doar am ascultat vocea lui Ivan Locke, o voce calma si hipnotizanta. Tom Hardy are un rol greu. Trebuie sa te faca sa traiesti cu el pornind de la : Ivan Locke: "You make one mistake, the whole world comes crashing down around you." Totul este construit in jurul unei ''greseli'' asumate... pe care el, adultul si omul Ivan Locke o are de rezolvat in acea noapte. In functie de acel drum si ceea ce se intampla pe parcursul lui, el revine sau nu la normal... Ivan Locke trece peste familie si job pentru a face ceea ce el considera ca trebuie facut. Poate exagereaza, poate este prea prins de o ''greseala'' ce o vrea rezolvata, dar tot ceea ce el a realizat pana in momentul in care ni se infatiseaza, este rezultatul a ceea ce este si fost. Este omul cu caracterul pe care iti doresti sa il ai macar alaturi, sa il stii in preajma, sa stii ca te poti baza pe el si alegerile facute de un om ca el, pentru ca stii ca nu ar spune vorbe doar de dragul de a le spune, stii ca daca ia o decizie, o gandeste inaite, astfel incat sa te simti in siguranta , este un om asa cum rar vei intalni, un caracter model, cu tot cu greseli... este om, si deci... cu bune si rele, dar cand tragi linie vei vedea ca omul Ivan Locke este un keeper and a giver.

Monday, August 11

American chocolate -Ghirardelli and Hershey

So, if I am gonna play the sophisticated European in the States, I might as well start with chocolate. Next week, I am on for the cinema and I have already bought myself a copy of Boy, Snow, Bird by Helen Oyeyemi, a must have of the modern woman.

I know I should have given San Francisco a chance, but I got impatient and craving for chocolate. To be honest, I went for the familiar stuff, partly due to cultural fatigue, partly due to my undying passion for Lindt. And then, back to sophistication- I tried Ghirardelli Gourmet Milk. It is a nice-looking, branded bar that again, it is too thin for a happy heart. One of the oldest companies, Ghirardelli was started back in the mid-1800s by a man who thought about sweetening the dark faces and kind hearts of the miners of California. Now, this is what I would call a visionary with a sweet tooth.

So, there are plenty of things to try, unimaginable mixtures and combinations that kind of leave you speechless and always on the lookout for the girly figure you pretend to still have at...a certain chocolate-prone age. Now, back to Ghirardelli Gourmet Milk- Sea Salt & Almonds Milk Chocolate Bar. It is rich and creamy, crunchy due to the roasted almonds and the salt. It never leaves you much choice or time to ponder on the flavours because it is gone in no time. As a rule, American chocolate is sooooo sweet as are the rest of the products, but the almonds' roasted taste and the tiny pieces of salt rebalance the whole matter. The Sea Salt & Almonds Milk Chocolate Bar makes an harmonious treat for sore eyes and longing hearts. Still, having tasted it already shall not dissuade from going to the San Francisco Chocolate Festival in September. Now, how is a girl to resist a two-day chocolate celebration of the senses?

And then, back to the second all-American flavour. I came across this one back in Europe and refrained myself from tasting it since I knew I could really go here for the original Hershey's milk bar. It is one of the most famous bars in US, yet to me, was too swept for my own good. I instantly felt like drinking a lot of water. It made me think of childhood sweets. It also hides a trace of bitterness and the texture is really nice and soft, provided you enjoy sweet, sweet, sweet chocolate. I can understand why people here are fond of it since even bread has sugar in it. Then again, oversweetness and air conditioning are not going to make me less sophisticated, but rather anxious to try new flavours and things about the American culture. So, until my San Francisco trip, dream sweet in whatever language keeps chocolate among its most popular words!