; movieschocolatebooks: Vanatorii de zmeie de Khaled Hosseini by NICO

Pages

Friday, November 28

Vanatorii de zmeie de Khaled Hosseini by NICO

Citeste! Citeste si vei descoperi lumi nebanuite, descoperi vieti si oameni noi... unii frumosi , unii urati, oameni pe care in realitate nu ii vei intalni, poate niciodata. Dar care exista sau au existat. Ei au legatura cu realitatea, totul are legatura cu realitatea. Personajele cartilor pornesc de la personaje reale, pornesc din viata de zi cu zi a unor oameni ce au darul de a scrie, reda si povesti cu drag si iscusinta despre normalul, frumosul, uratul sau imaginarul pornit din mediul inconjurator.

Din aceasta prisma am descoperit 'Vanatorii de zmeie'. O poveste asa cum este viata, nu mereu vesela si buna, nu mereu roz si cu oameni buni, nu mereu dreapta. Am aflat despre o lume departe de mine si caldura ce ma inconjoara, binele si indestulatorul ce il am. Am aflat despre o tara si o istotie ce erau ermetice mie si despre care stiam doar franturile date de massmedia- Afganistan. Am descoperit frumusetea culturii afgana, cu ciudateniile si specificitatea ei. Am descoperit oameni veseli ce traiau inaite de razboiul stiut de toti. Am citit despre oameni normali vietii, cu sentimente, resentimenete, secrete, frustrari, bucurii simple si ample. M-a ridicat si daramat, m-a facut sa apreciez o farama se speranta macar, daca nu de bine, in povestea expusa si in viata mea.







Povestea unui baiat de om bogat, crescut in frustrarea de a trece prin viata fara mama si de a purta cu sine de-a lungul copilariei povara decesului ei la nasterea sa. Copilul-adult, ce doreste sa isi multumeasca tatal rece si erou al comunitatii. Copil singur si uitat de copilarie. Dar copil in esenta- Amir. Carte despre prietenia dintre Amir si Hassan, baiatul in casa, de-o seama cu el. Despre prietenia dintre un pastun si un hazar- ar fi bine sa cititi sa descoperiti diferentele. Pastun si hazar, doua cuvinte, dar atat de importante si limitatoare...pana la un punct. Am descoperit prietenia si dedicatia fara limite intr-o relatie. Am descoperit ororile post- sovietice, post- talibane... am descoperit cruzimi, foame, vagabondaj si mai ales iar foame si lipsa unui acoperis deasupra capului, a sigurantei vietii, aflate la cheremul gloatei sau al unui psihopat de rang si iar a foamei... Dar dincolo de aceste minusuri reale si urate, am descoperit jocul si frumusetea inocentei copilariei, putina intradevar, dar existenta. A jocului si cartilor ce unesc si bucura pe cei doi prieteni, chiar daca la un moment dat dezbina si indeparteza sufletele, avem de-a face cu doi copii in esenta, doi prieteni. Am descoperit puterea sperantei si a increderii in viitor, a pasilor mici si a fricilor calcate in picioare, a izbanzilor proprii asupara sinelui. A victoriilor mici si interioare, care incet, incet se reflecta in legaturile cu ceilalti.

Este o carte a sperantei si increderii in sine, a pasilor mici si a impunerii si acceptarii sinelui cu bune si cu rele. Nu suntem in totalitate buni, sau in totalitate rai, iar uneori oamenii rai, chiar nu devin buni niciodata, oricat de mult ii intampini cu bine si frumos, si oricat de mult incerci sa ii tii la distanta, sa ii ocolesti. Uneori viata nu este dreapta si lumea in care traiesti este doar a ta, nu si a altora. Si rar gasesti persoane care sa te inteleaga si sa iti ramana alaturi indiferent de situatie, rar gasesti pe cineva care sa te accepte asa cum esti si cu secretele tale si sa ti le ia asupra lor si sa priveasca dincolo de ele, sa nu il sau o intereseze decat tu, cel sau cea care vorbeste in momentul respectiv. Este cartea biruintelor proprii si a invatarii respectului de sine si acceptarii proprii astfel incat sa poti merge mai departe si sa te poti considera demn de aprecierea si iubirea altcuiva.

Este cartea invatarii si a pasilor mici. a omului ce invata sa traiasca, acceptandu-si greselile.
Post a Comment