; movieschocolatebooks: Venus in fur by NICO

Pages

Thursday, October 9

Venus in fur by NICO


''si apoi dumnezeu l-a pedepsit, l-a dat pe mana unei femei''...

Asa se termina filmul regizat de Roman Polanski si adaptare a piesei de teatru cu acelasi nume, dar si a unei nuvele ce contine numele si povestea descrisa in film. Venus in Fur a fost facuta faimoasa prin piesa de teatru, regizata de David Ives, iar Polanski reuseste sa combine intr-o maniera spectaculoasa teatrul cu filmul si sa rezulte un produs uimitor de amuzat, atragator, insigant si antrenant. In film avem de-a face cu un regizor de teatru in cautarea unei actrite care sa joace adaptarea scrisa chiar de el, a romanului Venus in Fur de Leopold von Sacher-Masoch (care este si ''tatal'' numelui de sado-masochism dictionareleor noastre).





Este o poveste ce ne arata rasturnari de situatii, caractere, de pozitii de dominare in relatiile dintre oameni, ne arata dorinte ce stau ascunse sub stratul de ''prezenta sociala unanim acceptata drept corecta''. Avem de-a face cu o actrita ce vine la auditia pentru rolul in piesa de teatru, a unei domnite ce se doreste a fi dominatoarea si stapana unui domn, doritor de sclavie emotionala si dominare sexuala. Filmul ne deschide usile unui teatru neimpresionanat ca infatisare, dar plin de surprize. Actrita ce vine la auditie incepe rolul aproape pe picior de plecare, fiind pe punctul de a fi data afara din sala de auditii de un regizor grabit si nemultumit de tot ceea ce vazuse pana in acel moment. Ea isi incepe rolul fara a fi inca pe scena. Incepe de jos, din pozitia supusului si isi croieste drum pana la dominarea regizorului. Si-l face supus, ducand personajele dincolo de rolul din piesa de teatru. Ea devine dominatoarea din piesa de teatru, dar si din viata reala a regizorui si adaptatatorului piesei de teatru. Scoate personajele din piesa si le face reale. Vedem ruperi de ritm, ne poarta din realul filmului in imaginarul piesei de teatru si invers in decurs de cateva secunde, replicile teatrului se intrepatrund cu ale filmului.

Regizorul, desi realizeaza manipularea actritei, se lasa dus de val, se lasa transformat in marioneta, pentru ca de fapt, asta vrea. Realizam ca supul este roulul care i se potriveste manusa, este rolul vietii lui, este ceea ce se ascundea sub masca sa sociala si dominatoare, se ascundea de lume si de sine, dar s-a dat in vileag prin piesa de teatru care a vorbit pentru si despre el. Femeia ce a reusit sa schimbe toate aceste pozitii de supus- dominare a trecut prin varii emotii, tertipuri, constrangeri, rasturnari bruste de situatie si garderoba pentru a obtine ce si-a dorit. ...si a obtinut. Poate ca ea este aproape orice femeie ce isi doreste ceva. Recurge la ceea ce are si la ceea ce nu are pentru a obtine ce si-a propus. Construieste situatii pentru a reusi, face tot ce poate pentru succes. Poate ca despre acest fapt este si filmul. Despre femei ce reusesc prin orice mijloace. Este despre femei care nu isi arata puterea, ci se hranesc si cresc prin decaderea celui ce initial opunea rezisteta. Este despre dorinte si placeri ascunse bine, de ochii curiosilor si nu numai. Este despre pasiuni ce ies la iveala pe cai nabanuite. Este o piesa de teatru filmata si adaptata filmului, intr-o maniera excelenta. Te trece prin idei acceptate de societate ca fiind sexiste, perverse sau imorale. Te face sa te intrebi oare ce este de aratat, ce este de judecat si ce este de discutat atata timp cat partenerii implicati consimt un anumit fel de comportament in relatia dintre ei. Filmul este amuzant, dar cu substrat...parerea mea.
Post a Comment