; movieschocolatebooks: Lars and the real girl by Nico

Pages

Thursday, April 17

Lars and the real girl by Nico


It hurts ...''like a burn''. Not like a cut or like a bruise... but like a burn, a hug can hurt like a burn... O imbratisare te poate arde ca o flacara. Lars and the Real Girl este un film de suflet, calm si furtunos, deopotriva, este haios si miscator, te plimba prin mai multe stari ce fac din tine om. Si este un film despre oameni adevarati, fara super puteri, si super eroi, fara exagerari si fara asteptari si cerinte inalte...dar te duce acolo unde exista linistea, te face sa fii intelegator cu ''ciudatii'', cu cei care nu se aliniaza standardelor universal acceptate. Lars te face sa ai un second thought, atunci cand vrei sa iei in ras sau sa judeci o ciudatenie. Ryan Gosling, Emily Mortimer, Paul Schneider si Patricia Clarkson te fac sa vezi ciudateniile cu alti ochi; cu ochii celui ce nu cunoaste lupta ce se da in interiorul subiectului (dar vrei sa ajuti cumva, sa alini tristetea)... Tu, privitorul lui, ar trebui sa respecti un om ce are dorinta si nevoia de a fi altfel, de a-l accepta, de a-l iubi si face cat poti tu de confortabil, fara a-l judeca sau incerca sa il schimbi aducandu-l in lumea ta, in linistea ta. Filmul acesta pe imdb este foarte scurt si la obiect descris: 'A delusional young guy strikes up an unconventional relationship with a doll he finds on the Internet.'- exact ca primele impresii... te lovesc si raman pe retina si in creier. M-am lupatat cu aceast aprima descriere- seaca si respingatoare. Pe scurt, acesta este subiectul. Dar dincolo de aceassta fraza, avem o persoana ce a suferit atat de mult de tristete si singuratate incat refuza contactul uman fizic si nemijlocit, pentru ca il doare fizic...indiferent de atingerea ce o primeste si de aceea, face tot posibilul de a se feri de acestea. Iar pentru a pune capat tuturor acestor contacte dar si unei posibile idile, comanda o asa numita ''love doll'' - Bianca, de pe internet. Ea a fost creata pentru a satisface sexual, dar nu si in cazut lui...In cazul lui este persoana-obiect pe care el o poate atinge, fara sa il doara fizic, fara sa simta arsurile flacarilor ce il fac sa stea departe de oameni. Ea este din plastic, tace si face tot ce vrea si zice el.



Alegerea acestei papusi surprinde orasul (oras mic, toti se cunosc intre ei) dar nu il izoleaza. abia acum prietenii, familia si cunoscutii lui lars, realizeaza ca acesta are o problema. Discretia si retragerea lui au acum o imagine si un rezultat palpabil. Reactiile sunt diferite, de la om la om...dar schimbarile si participarea fiecaruia sunt atat haioase cat si emotionale. Ei, toti, vor sa il ajute sa isi revina si sa isi gaseasca linistea...sa isi gaseasca propria normalitate. Pana la urma, ce este normal? Sau...ceea ce este normal pentru mine, este normal si pentru tine? Linistea mea, este si linistea ta? NU! Suntem diferiti. Filmul arata ca poti sa te adaptezi oricarei situatii, daca ai inima si orizonturile deschise, daca iti impui sa vezi si altceva, daca vrei sa vezi si altceva. Este filmul infrangerii tristetii, este filmul care iti arata ce poate face tristetea si singuratatea dintr-un om. Este adevarat, fiecare are modul propriu de a o rezolva...unii fug departe, unii raman si se inchid in ei, unii ajuta pe altii uitand de ei, unii devin creativi si se expima prin creatii, unii se pierd in altii, unii plang si gasesc alinare in obiecte, pentru ca obiectele dupa cum spune Lars Lindstrom: [to Bianca, after she is given flowers] Those are nice, huh? And they're not real, so they'll last forever.'' Unii isi impun sa uite ce i-a intristat...dar de fapt nu uita, nu uita niciodata, chiar daca pun multe actiuni si amintiri frumoase peste tristete... Tristetea ce transforma oamenii, nu se uita, doar se ambaleaza frumos... Si vedem toate aceste lucruri in film. Pentru ca mereu, mereu este un motiv pentru care oamenii sunt retrasi sau se feresc de afectiune, de atingeri, de o discutie, de alti oameni... exact cum spune Dagmar: ''You won't be able to change his mind, anyway. Bianca's in town for a reason.''... and there's always a reason... Este un film de suflet. Nu este un blockbuster, nu este cu artificii si scene jaws-dropped...nu. Este un film despre tristete si oameni buni, despre priviri si atingeri ce conteaza si ranesc, este un film de vazut, caci nu am spus tot ce era de spus despre el... Ryan ...chapeau bas.

Post a Comment