; movieschocolatebooks: February 2013

Pages

Wednesday, February 27

Despre dragoste in scurtmetraje

Scurtmetrajele sunt noua mea preocupare, fie ca sunt de fictiune, fie ca sunt de animatie, acum ca nu mai sunt filme noi de vazut. Cum e si cu filmele astea; depinzi de noile lansari sau astepti sa devina disponibile, in timp ce cu ciocolata nu ai astfel de probleme. Mergi la raft, o privesti cu dragoste, parca nu-ti vine sa o atingi, te uiti in stanga, in dreapta, sa fii sigur ca e momentul tau de intimitate, iti faci curaj, o ridici cu atentie si o mirosi. Te indrepti spre iesire, asteptand cu nerabdare sa ajungi second base cu ea. Apoi, o devorezi cum numai tu stii s-o faci!
M-a luat valul, ca de fiecare data cand vorbesc despre ciocolata, cu toate ca scurmetrajele pe care le-am vazut au ceva in comun cu ciocolata mea: dragostea. Stiu ca au trecut zilele in care am sarbatorit, cu mult fast si kitsch, iubirea, insa sunt sigura ca o sa va placa micile mele recomandari.

Mai intai, am fost impresionata de un scurtmetrej animat de la Pixar, nominalizat la Premiile Academiei in 2012, la sectiunea Best Short Film. Se numeste La Luna si are ceva din frumusetea unei legende sau a unei povesti de noapte buna. Este istoria unei maturizari, un fel de rite of passage pentru un baietel, Bambino, alaturi de tatal si de bunicul sau. Cei trei vaslesc pana in mijlocul necunoscutului, in barca lor micuta -La Luna- si ii dezvaluie baietelului ca au o ocupatie mai atipica si mai spectaculoasa decat restul oamenilor. Bambino urca pe luna, pe o scara subtire si arunca ancora pe un crater. Luna este scanteietoare si acoperita cu mii de stele aurii, care la atingere, sclipesc si vibreaza in mii de culori. Bambino trebuie sa invete meserie alaturi de Father si Papa si sa-si modeleze propriul fel de a-si face treaba: sa curete suprafata lunara de stelutele stralucitoare. Nu va dezvalui finalul pentru ca vreau sa va ofer un zambet si sa va bucur ziua.


Urmatorul scurtmetraj este Invention of Love, scris si regizat de Andrey Shushkov in 2010. Este povestea trista a doi indragostiti care penduleaza intre peisaje rurale si orase zburatoare, intr-o lume a masinariilor frumoase si a florilor acoperite de cenusa. Se casatoresc si isi dau seama ca lumile pe care le iubesc le sunt diferite si fatale. Dincolo de firul narativ, este impresionanta linia melodica clasica care puncteaza stralucit momentele dramatice ale povestii. Filmuletul este o metafora a lumilor antagonice si a iubirii care moare incet si sigur intr-un univers rece si mecanizat. Luati-va deci doza de bunatate pentru o zi lunga si ploioasa si petreceti 10 minute intr-un mod placut!




Cine zice ca doar fetele cu dimensiuni silfidice au parte de toata atentia, distractia si afectiunea barbatilor? Important este sa te preocupe felul in care te imbraci, te machiezi, mirosi si cum chicotesti in bratele barbatului iubit. In plus, exista, in atatea culturi, perceptia ca o femeie cu forme care mananca sanatos, este dezirabila in ochii oricarui barbat. Love recipe este o simfonie de gesturi, care se confunda si se completeaza, de miscari molatece sau ample, de un roz intoxicabil si cu o linie melodica jucausa. Cireasa de pe tort este un catel buclucas care pare sa pericliteze neincetat bunul mers al lucrurilor si care e liantul celor doua planuri ale actiunii: cel din budoar si cel din bucatarie. In a word, delicious and chocolaty!




Adam and Dog este un film de 14 minute al lui Minkyu Lee despre legatura ancestrala de afectiune si iertare dintre om si cel mai bun prieten al sau, cainele. Nominalizat la Premiile Oscar 2013, filmul a pierdut in favoarea sensibilului Paperman, partial si pentru ca e destul de riscant subiectul alegoric al Creatiei, unde nu mai avem trio-ul consacrat -Adam, Eva si sarpele- ci Adam, Eva si un caine inteligent si afectuos. Chiar si numele cainelui in engleza, scris invers, te trimite cu gandul la God si gradina Edenului iar felul sau impaciutor de a fi, este o alegorie pentru figura iertatoare si iubitoare a creatorului. Sau, pentru toti, voi, iubitorii de patrupede, este o frumoasa poveste dintre Adam si cainele lui loial!

Va las sa le vizionati si sa le savurati, cu sau fara ciocolata, pentru ca acesta ar fi trebuit sa fie cadoul meu dragastos, de Valentine's Day, pentru toti care se obosesc, zilnic, sa imi citeasca blogul! Multumesc.

Monday, February 25

Head over Heels

Paperman, proaspatul castigator al premiul Oscar pentru Cel mai Bun Scurtmetraj de Animatie, mi-a deschis apetitul pentru scurt-metraje si am inceput cu restul peliculelor nominalizate la aceasta categorie. Si nu mi-am crezut ochilor cand am vazut Head over Heels.

 



Este un film de animatie spectaculos, care mi-a amintit de recent vizionatul Upside Down (2012) pe care nu am avut inca ocazia sa-l recenzez, partial si pentru ca nu m-a dat pe spate. Insa varianta animata a subiectului este extraordinara. Doi soti/iubiti traiesc separat in doua case cu susul in jos, impartind convenabil acelasi spatiu si obiecte. Forta gravitationala ii face pe cei doi sa nu poate sa coabiteze iar casa modulara, ca o nava spatiala, pluteste in vazduh, rotindu-se permanent. Cand rutina muta este perturbata de un tablou buclucas, echilibrul fragil al casei se frange si aceasta aterizeaza zgomotos intr-o lume arida si nepopulata. Prinsi intre cer si pamant -El, plutind in fotoliu, Ea plimbandu-se prin peisaj- cei doi au sentimentul singuratatii si isi dau seama ca in casa e cel mai bine. Se intorc si Ea descopera o pereche de pantofi de balet pe care El ii reparase, exact ca cei pe care ii purta in tabloul cu pricina. Isi scoate toate perechile de pantofi din dulap si ne dovedeste ca dragostea ne da aripi chiar si atunci cand totul pare pierdut!





Avem aceeasi poveste de iubire si in filmul cu Jim Sturgess si Kirsten Dunst, dar intr-o lume separata din motive mercantile, discriminatorii, unde nu poti ajunge decat in urma unui proces de selectie. Filmul are o intriga mai complicata si singurul lucru spectaculos, dincolo de mesajul sensibil, este discrepanta vizuala dintre cele doua lumi, unde totul are gust diferit, miroase diferit, arata diferit, dar unde cei curajosi iubesc la fel. Cateodata, nu avem nevoie de nume, de detalii, ci doar de un El si de o Ea si de cel mai frumos si inaltator sentiment din lume!





And the 2013 Oscar winners are.....

Cu speranta ca anul viitor voi si mai priceputa in a face predictii si tinand cont ca anul aceasta am anticipat gresit doar premiile pentru Emmanuelle Riva si Michael Hanneke, iata lista marilor castigatori ai mult-asteptatelor premii Oscar 2013:
 
Cel mai bun film: Argo
 
■ Cel mai bun actor in rol principal:  Daniel Day-Lewis pentru rolul din "Lincoln" 
 
■ Cea mai buna actrita in rol principal: Jennifer Lawrence pentru rolul din "Silver Linings Playbook" 
 
■ Cel mai bun regizor: Ang Lee pentru filmul "Life of Pi" 


■ Cel mai bun actor in rol secundar: Christoph Waltz (filmul "Django Unchained")

 ■ Cel mai bun film scurtmetraj de animatie: "Paperman", regia John Kahrs

 ■ Cel mai bun film de animatie: "Brave" de Mark Andrews si Brenda Chapman

 ■ Cea mai buna imagine: Claudio Miranda: "Life of Pi"
 
 ■ Cele mai bune efecte vizuale: "Life of Pi"

 ■ Cele mai bune costume: "Anna Karenina" - Jacqueline Durran

 ■ Cel mai bun machiaj: "Les Miserables"

 ■ Cel mai bun scurtmetraj de fictiune: "Curfew", regia Shawn Christensen

 ■ Cel mai bun documentar (scurtmetraj): "Inocente" regia Sean Fine si Andrea Nix

 ■ Cel mai bun documentar (lungmetraj): "Searching for Sugar Man", regia Malik Bendjelloul

 ■Cel mai bun film strain: "Amour"

 ■ Cel mai bun scurtmetraj de fictiune: "Curfew" de Shawn Christensen

 ■ Cel mai bun montaj de sunet: "Zero Dark Thirty" si "Skyfall"

 ■Cea mai buna actrita in rol secundar: Anne Hathaway ("Les Miserables")

 ■ Cel mai bun montaj: "Argo" (William Goldenberg)

 ■ Cea mai buna regie artistica: "Lincoln" (Rick Carter si Jim Erickson)

 ■ Cel mai bun mixaj de sunet: "Les Miserables"
 
 
M-am bucurat imens pentru Brave si Paperman si mi-a parut rau ca Beasts of the Southern Wild a plecat acasa empty-handed. In rest, sunt norocoasa ca am reusit sa vizionez toate filmele din competitie si promit ca o sa va povestesc si despre documentare si scurt metraje!

Sunday, February 24

We need to talk about Kevin

Filmul asta e cosmarul oricarei mame care se confrunta cu dificultati de comunicare cu proprii ei copii. Dupa momentul savuros in care dai vina pe genele tatalui, incepi sa-ti pui intrebari serioase in legatura cu abilitatile tale innascute de a fi o mama buna. In cazurile fericite, afli ca nu exista o reteta de succes si inveti alaturi de copilul tau sa depasesti fiecare moment dificil, insa exista si situatii in care te pierzi pe tine insati si copilul tau, undeva pe drum. 

We need to talk about Kevin (2011) este esecului unei mame de a reusi sa patrunda in universul baiatului ei, Kevin si de a stabili o forma de comunicare cu acesta. Filmul este o poveste despre temerile, vina si groaza traite de o femeie al carei fiu adolescent comite un masacru asemanator celui din Columbine, Statele Unite, din 1999. Tilda Swinton o interpreteaza pe Eva, un spirit liber, casatorita cu Franklin (John C. Reilly), un tip domestic facut pentru viata in suburbii, cu care aceasta are doi copii: pe Kevin (Ezra Miller), un adolescent arogant si greu de suportat si pe angelica Celia (Ashley Gerasimovich), sora lui mai mica. Povestea familiei gliseaza in timp, momentele placute din timpul calatoriilor Evei in Europa alternand cu scene triste din viata de cuplu. Eva pare inital sa sufere de o severa criza postnatala caci nu se poate obisnui cu baiatul care nu raspunde incercarilor ei sporadice de afectiune. Pe masura ce creste, distanta dintre ei se adanceste, Kevin preferand compania tatalui, in mod fatis si deliberat. Nasterea Celiei vine ca o confirmare a spiritului malefic al lui Kevin, caci fetita este adorabila si comunicativa si cu toate ca ii cucereste pe parintii ei, starneste antipatia fratelui ei.

Filmul este remarcabil prin felul haotic in care este construit; cu imaginile reconfortante din trecut ce alterneaza cu cele inspaimantatoare din prezent, cu scene puternice precum cea in care Eva se scalda in gramada de tomate storcite ce rezoneaza cu modul frenetic in care incearca sa curete vopseaua rosie cu care casa si masina ii sunt vandalizate noapte de noapte. Existenta Evei se imparte in viata de dinainte de Kevin, plina de calatorii si experiente pozitive, alaturi de barbatul iubit si viata de dupa Kevin, un supliciu constant, in care este pedepsita continuu pentru a fi mama adolescentului ucigas. Viata cu Kevin este partea cea mai dureroasa, o succesiune de momente frustrante, nefericite, umbrite de reactiile negative si pline de rautate ale fiului ei. Tilda Swinton are o figura golita de orice emotie si mimica, de un automatism induiosator, de o indarjire feroce. Te face sa te intrebi, in permanenta, ce a declansat pornirile criminale in Kevin? Care este justificarea sau motivatia gestului sau? Sa fie faptul ca parintii i-au cultivat pasiunea pentru tirul cu arcul prin povestile cu Robin Hood? Sa fie afectiunea evidenta fata de sora mai mica? Sau incapacitatea Evei de a-si exprima sentimentele materne fata de fiul ei?

Indiferent de raspuns, Eva nu inceteaza nicio clipa sa se trezeasca in fiecare dimineata, sa faca fata abuzurilor de zi cu zi, sa fie ostracizata, umilita si discriminata si sa-si viziteze fiul in inchisoarea pentru minori. Intalnirile cu Kevin sunt incredibile: acesta o primeste cu acelasi zambet plin de superioritate si lipsit de remuscari, ea ii ocoleste privirea cu ochii goi si pierduti, vadit crispata. Sunt incredibile scenele minutioase in care Eva mananca omleta facute cu coji de ou, felul in care unge cu gem feliile de paine pentru sandvisuri, lectiile de tras cu arcul sau felul in care Kevin isi roade unghiile si le aseaza pe masa, la rand. Regizoarea Lynne Ramsay reuseste sa creioneze un soi de intimitate tragica intre mama si fiu, intr-o adaptare destul de dura a romanului cu acelasi nume al lui Lionel Shriver.
Indiferent de pozitia pe care o poti adopta in timpul sau la finalul vizionarii filmului, un lucru este cert: nu exista niciun manual de parenting care sa detina secretul absolut in privinta celei mai bune modalitati de a-ti educa copiii. We need to talk about Kevin iti lasa un gust amar si este un film emotionant, dureros chiar, pe care il inteleg cel mai bine parintii care au trait zilnic frustrarea si neputinta.



Saturday, February 23

My Oscars of 2013

Maine noapte, 24 spre 25 februarie, este ceremonia de decernare a celei de-a 85-a ediţii a Premiilor Oscar si va fi transmisa in direct si exclusivitate de HBO, de la ora 03.30. Cea de-a 85-a gală a premiilor Oscar va avea loc la Hollywood & Highland Center din Los Angeles si va fi prezentată de actorul Seth MacFarlane. Doamne, ce ii invidiez pe toti neavenitii si gura-casca care vor fi acolo doar pentru ca pot! In fine, eu ma voi uita maine la HBO in speranta ca preferatii mei -pentru ca am reusit sa vizionez toate filmele nominalizate- vor castiga premiile mult-asteptate. Hai sa vedem daca predictiile mele, intr-o ordine aleatorie, le vor purta noroc:

1. Cel mai bun film: “Argo”, desi “Lincoln” are si el sanse mari iar daca ar fi sa aleg dupa sufletul meu, “Beasts of the Southern Wild”.




2. Cea mai bună actriţă în rol principal: Imi plac toate actritele nominalizate, insa cred ca Emmanuelle Riva in “Amour” va fi norocoasa pentru ca a demonstrat ca, in ciuda celor 85 de ani, talentul si profesionalismul nu au varsta.





3. Cea mai bună actriţă în rol secundar: Anne Hathaway în “Les Misérables” pentru ca e superba in rolul Fantine, canta bine, joaca convingator si o ajuta si filmul.


 



4. Cel mai bun actor în rol principal: Daniel Day-Lewis în “Lincoln” pentru ca e tare bun, cu toate ca m-a surprins placut si Joaquin Phoenix, in “The Master”.



5. Cel mai bun actor în rol secundar: Indiscutabil, Christoph Waltz în “Django Unchained” iar in privinta celorlati, parerea mea e ca Tommy Lee Jones în “Lincoln” a jucat mai bine decat Philip Seymour Hoffman în “The Master”.



6. Cel mai bun lungmetraj de animaţie: “Brave” de Mark Andrews şi Brenda Chapman este preferatul familiei si sper sa castige pentru ca e amuzant si de actiune. 

 


7. Cel mai bun scenariu adaptat: “Argo”, scenariu de Chris Terrio.


8. Cel mai bun scenariu original: “Django Unchained”, scris de Quentin Tarantino.


9. Cel mai bun regizor: Michael Haneke pentru “Amour”. Un film puternic si excelent regizat.



10. Cel mai bun film străin: “Amour”, Austria. Aici, trebuie sa recunosc ca am mai vazut doar “Kon-Tiki”, Norvegia si “A Royal Affair”, Danemarca. Iar acestea doua nu s-au ridicat la nivelul lui “Amour”.





11. Cele mai bune costume: “Anna Karenina”, indiscutabil. Pentru ca este o ferie de culori, rochii, decoratiuni. Foarte teatral.



12. Cea mai buna imagine: “Life of Pi”, pentru ca e o minunatie vizuala.



Restul categoriilor nu ma intereseaza foarte tare, desi mi-ar fi placut sa fi vazut scurt-metrajele, asa ca acestea lipsesc din lista mea. Va doresc o noapte interesanta si pe masura asteptarilor! Luati-va o cutie cu praline langa voi ca sa va tina companie cat asteptati orele ingrate!

Friday, February 22

A Confederacy of Dunces

When a true genius appears in the world, you may know him by this sign, that the dunces are all in confederacy against him." Jonathan Swift.

Intotdeauna m-a fascinat orasul New Orleans pentru muzica jazz, pentru bucataria Creola si Cajun, pentru faimoasele "funerals with music", pentru ca as vrea sa particip la carnavalul Mardi Gras, pentru ca este un melanj exotic de muzica, mancare, arte si voodoo. Una din operele de fictiune in care orasul New Orleans este un personaj in sine, prin descrierile incredibile, se numeste A Confederacy of Dunces (Conjuratia Imbecililor) de John Kennedy Toole.






Este un roman de-a dreptul delicios, amuzant, spiritual, cu personaje memorabile si un suflu incredibil. John Kennedy Toole reuseste sa creeze un personaj extraordinar, Ignatius J Reilly, ale carui peripetii il califica drept un Don Quixote al lumii moderne. Mustacios, cu o pereche de ochi si albastrii si galbeni, cu faimoasa lui sapca de vanatoare cu clapete, indesata pe capul mare, Ignatius porneste in propria sa cruciada impotriva tuturor reprezentarilor modernitatii care sunt o"jignire a bunului-simt si a decentei". Coabitarea cu o mama sufocanta il exaspereaza si culmineaza cu accidentul produs de Mrs Reilley, care il obliga pe Ignatius sa-si ia o slujba. Intial incearca sa revolutioneze bunul mers al lucrurilor la Levy Pants, unde se angajeaza ca si functionar, pentru a o impresiona pe fosta iubita, Myrna Minkoff, cu care duce o corespondenta acida.

Urmatoare sa slujba este de vanzator ambulant de hot dog, prilej de a intra in contact cu diversi indivizi si de a se lasa angrenat intr-o poveste palpitanta cu casete pornografice, cluburi de noapte, politisti sub acoperire si un papagal nebun. La toate acestea, valva pilorica a lui Ignatius reactioneaza violent si il baloneaza teribil. Mrs Reilley, disperata, hotaraste sa-l interneze pe fiul ei intr-un sanatoriu dar Ignatius este salvat in ultima clipa de voluntara Mirna Minkoff si dispar amandoi in noapte.






Romanul are o istorie zbuciumata, fiind scris de John Kennedy Toole cu cateva luni inainte de a se sinucide, la 31 de ani. Partial autobiografic, manuscrisul a fost plimbat, dupa moartea autorului, de catre mama sa, de la o editura la alta, pana cand, dupa doi ani de revizuiri, Simon si Schuster au hotarat publicarea sa. Unul dintre motivele ezitarii lor a fost ca romanul nu " este de fapt despre nimic" -povestea unui personaj aparent prozaic implicat intr-un protest inutil impotriva modernitatii lumii. Si, totusi, succesul cartii i-a adus Premiul Pulitzer in 1981 si recunoasterea internationala iar locuitorii orasului New Orleans si-au revendicat eroul, onorandu-i memoria prin statuia de mai sus.

Initial, romanul te copleseste prin multitudinea de personaje, dintre care se detaseaza, in mod remarcabil, Ignatius J Reilly, prin felul sau pitoresc de a se imbraca si de a se comporta. In ciuda revoltei sale futile impotriva lumii nedrepte, Ignatius nu este un personaj care starneste rasul celorlati precum omul din La Mancha, ci este, mai degraba, respingator prin felul sau, inspaimantandu-i pe cei din jur. Conjuratia Imbecililor este o carte speciala, a carei lectura fie te binedispune, fie te contrarieaza, genul de roman despre care spui I love to hate it. Ignatius este combinatia explosiva dintre Gargantua si un anti-erou modern, un Don Quixote ipohondru, melancolic, stangaci, cu gratia unui elefant intr-un magazin de portelanuri.

Am adorat cartea pentru umorul taios, pentru felul in care te proiecteaza la limita dintre nebunie si bun simt, pentru ca aproape il simti pe mustaciosul de Ignatius respirand greoi in preajma ta si molfaind hotdog cu un apetit nebun, pentru ca un astfel de personaj merge manusa cu peisajul superbului New Orleans si pentru ca ai nevoie, din cand in cand, de o portie zdravana de ras. Nu pot decat sa sper ca ghinionul ce invaluie acest roman se va spulbera in cele din urma si ca va ecranizat cu succes, oferindu-ne un motiv in plus de a vizita unul dintre cele mai speciale orase din toata lumea, New Orleans.

Wednesday, February 20

Pobby and Dingan sau pierderea inocentei



"Si tot restul lumii crede ca suntem nebuni cu totii, dar n-au decat sa vorbeasca singuri, din partea mea. Pentru ca toti sunt niste ametiti care nu stiu ce inseamna sa crezi in ceva care este greu de vazut sau sa cauti in continuare ceva care este foarte greu de gasit." (Ben Rice)


Pobby and Dingan este un roman simplu, usor de citit si extrem de emotionant. Este o poveste nepretentioasa despre pierderea inocentei intr-o lume a adultilor, spusa cu multa sinceritate si intr-un stil personal. Pe scurt, Pobby si Dingan sunt prietenii imaginari ai unei fetite, Kellyanne Williamson, care locuieste impreuna cu fratele ei, Ashmol si parintii, intr-un orasel minier din Australia (Lightning Ridge). Kellyanne este foarte atasata de prietenii ei cu care are conversatii zilnice si pe care ii poarta cu ea pretutindeni, spre amuzamentul intregii comunitati. Intr-o buna zi, tatal ii pierde in mina de opal pe cei doi prieteni si acest lucru o indurereaza pe micuta Kellyanne care refuza sa creada ca Pobby si Dingan au disparut pentru totdeauna. Cu toate ca intreg orasul este angrenat in cautarea celor doi prieteni imaginari, incercarile asiduee esueaza si culmineaza cu organizarea unei inmormantari pentru cei doi.  

Desi povestea este puerila si fantezista, mi-a ramas in suflet, iar finalul, pe care nu vreau sa il dezvalui in speranta ca va voi convinge sa cititi romanul, m-a umplut de tristete. Sunt cateva lucruri care mi-au placut si m-au convins sa recomand cartea; daca De veghe in lanul de secara (The Catcher in the Rye) si stilul narativ subiectiv, la persoana I, al lui Holden Caulfield, vi se pare intim si convingator, atunci veti descoperi o voce interesanta, inocenta, in Ashmol, fratiorul de opt ani. Are acelasi stil protector fata de surioara mai mica si desi nu crede in existenta prietenilor imaginari, dragostea pentru Kellyanne ii da puterea de a convinge intregul orasel sa plece in cautarea lor. O alta asemanare care mi-a venit in minte este cea cu Scout Finch, fetita din To Kill a Mocking Bird si cu mesajul din romanul lui Harper Lee, cel despre prietenie si toleranta. Caci este extrem de emotionant felul in care toti locuitorii oraselului minier dau dovada de camaraderie si de umanitate in incercarea lor de a pastra vie inocenta si seninatatea copiilor. 


Imi place sa cred ca lucrurile marunte conteaza si ca ele dau culoarea vietii noastre, ca ochii mintii sunt mai patrunzatori decat cea mai agera privire si ca imaginatia nu are limite si nici varsta. Imi place sa cred intr-un astfel de orasel, precum Lightning Ridge, unde oamenii nu si-au pierdut umanitatea si candoarea. Cartea mi-a amintit si de finalul filmului Life of Pi, unde spectatorului i se ofera posibilitatea de a alege varianta in care sa creada: povestea fantastica a supravietuirii unui tigru si a unui baiat de saisprezece ani, in mijlocul unei ploi de peste pe o insula fantastica sau cea trista, a unei realitati crude. Acesta este si chintesenta romanului lui Ben Rice, rezumata simplu in citatul de mai sus: alegem sa credem in ceva greu de vazut si dificil de gasit sau spulberam magia si alungam speranta din vietile noastre? Personal, vreau sa cred, cu toata fiinta mea, in spledoarea unui astfel de loc, unde oamenii trec de barierele propriei micimi, dand dovada de empatie si credinta in lucrurile frumoase, greu de gasit si de pastrat in inimile lor.




Tuesday, February 19

When Nietzsche wept sau Plansul lui Nietzsche

Plansul lui Nietzsche este una din cartile de care te indragostesti imediat dar care sunt greu de recenzat caci ai avea atatea lucruri de impartasit si ai impresia ca indiferent ce ai spune, nu poti reda in cuvinte placerea pe care lectura prorpiu-zisa ti-a creat-o.

When Nietzsche wept (Plansul lui Nietzsche) este primul roman de fictiune istorica scris de Irvin D. Yalom, profesor de psihiatrie la Universitatea Standford. Personajele principale sunt personalitati ale culturii internationale precum Friedrich Nietzche, Sigmund Freud, Joseph Breuer sau Lou-Salome. Pe fundalul Vienei secolului 19, autorul creeaza premisele unei intalniri epocale, cea dintre fondatorul psihanalizei, Joseph Breuer si cel mai mare filozof al Europei, Friedrich Nietzsche. Intalnirea este mediata de fermecatoarea Lou-Salome care sustine ca pasiunea facuta de Nietzsche pentru ea l-a impins pe acesta in pragul sinuciderii. Atunci cand Breuer decide sa-l vindece pe Nietzsche cu ajutorul metodei sale experimentale "terapia prin conversatie", acesta nu se asteapta sa gaseasca linistea de care avea el insusi nevoie, caci doar atunci cand iti exorcizezi proprii demoni, reusesti sa-ti ajuti pacientul cu adevarat.

Bogatia romanului scris de Irvin D. Yalom rezida in dialogurile inteligente si patrunzatoare dintre cei doi, ce alterneaza cu secvente ale vietii domestice si analiza nesfarsita a trairilor celor doua personaje principale. Pe de o parte, il avem pe Nietzsche, un singuratic ipohondru, cu tendinte suicidale, mizantrop si misogin. Ii este greu sa se marturiseasca si sa isi accepte slabiciunile. Reputatul psihanalist, Breuer, a aplicat cu succes terapia prin hipnoza si demersul sau este sprijinit de studentul sau devotat, Freud. Pe plan personal, Breuer lupta cu instrainarea pe care o resimte fata de sotia sa, Mathilde, ca urmare a obsesiei pe care a dezvoltat-o fata de pacienta sa, Anna O. Dialogurile lor sunt atat de captivante incat aproape iti doresti ca cei doi sa se fi intalnit in timpul vietii lor si ca prietenia ce se contureaza de-a lungul romanului sa fi fost reala. Obsesiile amandorura legate de femei si de moarte ii aproprie intr-un mod nesperat caci toate actiunile celor doi graviteaza in jurul dorintei lor de a poseda femeile inaccesibile din viata lor, fara ca acest lucru sa insemne sfarsitul. Dar oare faptul ca ne recunoastem obsesiile ne ajuta sa ne eliberam si sa ne depasim temerile? Nu chiar. Insa daca cunoastem sursa dorintelor noastre consumatoare si felul in care acestea ne fac sa reactionam, ar trebui sa putem sa le controlam si sa le canalizam. Caci, in final, mesajul comun este Amor Fati: sa ajungi sa-ti iubesti si sa-ti imbratisezi alegerile pentru a-ti accepta trecutul si a nu avea regrete.

In cele din urma, plansul lui Nietzsche, eliberarea pe care o resimte ca urmare a verbalizarii obsesiilor personale, aduce cu sine si desprinderea lui Breuer de fanteziile legate de pacienta sa si amandoi reusesc sa mearga mai departe. Ramane in discutie intrebarea lui Nietzsche legata de cat de mult adevar putem suporta, caci sarcina psihoterapiei este mai presus de orice sa dobandim curajul de a face fata propriului eu. Putem oare sa traim cu propriile greseli, cu propriile alegeri sau cu propria rusine? Vizita celor doi prin cimitir este o acceptare a mortalitatii personale si o imbratisare a caii alese de amandoi in viata. Istoria este o ficțiune care s-a întâmplat, ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple spune Andre Gide iar exercitiul de imaginatie al lui Irvin D. Yalom este marturie a talentului sau literar creativ.


Wednesday, February 13

Life of Pi, o aventura vizuala de proportii

Iata o situatie fericita in care filmul reda, intr-o maniera incredibila, feeria momentelor petrecute de Pi, personajul principal al romanului Life of Pi. Cartile au in general o bogatie de detalii si de emotii care pot fi trecute cu vederea de regizorul grabit sau interesat doar de anumite aspecte ale naratiunii. Versatilul Ang Lee, insa, este pasionat de imagini puternice, pline de culoare si sunet si reuseste sa creioneze magia peripetiilor prin care trece personajul sau, Piscine (interpretat de Gautam Belur la cinci ani, Ayush Tandon la 12 ani si de Suraj Sharma la 16 ani), cu ajutorul halucinantei tehnologii 3D.






Ang Lee este un regizor pasionat de subiecte diferite, cu teme recurente precum familiile disruptive sau devenirea tinerilor, de la ecranizarea romanelor lui Jane Austen (Sense and Sensibility), la istoria tragica a unei familii americane (The Ice Storm) sau la controversatul Brokeback Mountain, un western despre relatia pasionala a doi homosexuali. Ultimul sau film, Life of Pi, este o poveste in poveste, despre un autor canadian care, la sugestia unui indian numit Mamaji, ii face o vizita lui Piscine Molitor Patel (Irrfan Khan), un profesor de filozofie. Acesta ii spune cea mai extraordinara poveste, cea a vietii sale, care incepe ca fiu al unui proprietar al unei gradini zoologice din Pondicherry si culminaza cu cele 227 de zile petrecute pe mare, in compania unui tigru, pe nume Richard Parker. Vaporul care il duce pe Pi si familia sa, alaturi de animalele gradinii zoologice, spre Canada se scufunda si singurul supravietuitor este baiatul, alaturi de tigrul bengalez.


Filmul este povestea unei aventuri epice, istoria unei supravietuiri si calatoria initiatica prin care viata lui Pi se schimba si il aduce mai aproape de Dumnezeu. Calatoria sa spirituala incepe inca din copilarie, cand Pi e atras de religie si cauta sensul vietii intr-un amalgam personal de credinte precum Hinduismul, Crestinismul si Islamismul. Aceeasi credinta ii este pusa la incercare cand trebuie sa paraseasca India si sa lase in urma amintiri si iubirea sa adolescentina, Anandi. Neantul fara sfarsit al oceanului ii rapeste familia si toate reperele cunoscute si il arunca intr-o barca de salvare, alaturi de o zebra, o hiena, o femela urangutan si, bineinteles, tigrul Richard Parker. 



Urmeaza infometare, confruntarea permanenta cu tigrul, o furtuna puternica, un val de pesti zburatori, o intalnire cu o balena albastra, un grup vesel de delfini si uimitoarea secventa a noptii luminate de meduzele stralucitoare. Trupul, mintea si spiritul lui Pi sunt testate in permanenta si puse la mare incercare cand ajunge pe o insula plutitoare, o oaza de racoare inselatoare. Dincolo de secventele amuzante cu Pi in mijlocul sutelor de suricate prietenoase, insula este carnivora si descoperirea unui dinte uman intr-o floare il face pe Pi sa scape de tentatia placuta si imbietoare a locului si sa-si reia calatoria. In cel din urma, Pi esueaza pe tarmul mexican si este salvat, nu inainte de izbucni intr-un plans zguduitor ce pecetluieste despartirea de Richard Parker, care se pierde impasibil, in jungla.


Finalul in coada de peste care ridica intrebari in legatura cu veridicitatea povestii este incredibil. Este dovada suprema a modului in care povestitorul aduce nota sa personala povestii pentru a-i adanci sensul si pentru a o face mai interesanta. Life of Pi este o experienta cinematografica de neratat, prin lirismul si dimensiunile vizuale incredibile prin care este ecranizata o poveste cu conotatii filozofice, religioase, teologice sau pur umane. 


Tuesday, February 12

Factotum de Charles Bukovski

“Baby," I said, "I'm a genius but nobody knows it but me.”Charles Bukowski, Factotum

Entuziasmul creat de prima mea lectura din Charles Bukowski -Post Office- a fost temperat cu cel de-al doilea roman al sau, Factotum. Acesta descrie itinerariul lui Henry Chinaski, anti-eroul sau, de-a lungul Americii, in perioada imediat urmatoare celui de-al Doilea Razboi Mondial. Henry Chinasky este acelasi hoinar singuratic, mizantrop, betivan si afemeiat. Chinasky penduleaza intre slujbe mizere si stradaniile sale inconstante de a deveni scriitor, petrecandu-si majoritatea timpului in bratele unor tarfe proaste si in compania alcoolului de orice fel. Are acelasi cinism si detasare, aceleasi pasiuni pentru cursele de cai si traiul simplu, acelasi noroc chior in dragoste si la fel de putini bani ca intotdeauna. Cu toate acestea, umorul si anecdotele, stilul concis si lipsit de inflorituri al lui Bukowski te prind si nu-ti vine sa lasi cartea din mana nicio clipa.
 
Spre deosebire de primul roman citit, Factotum are un ritm mai putin alert si este mai deprimant prin enumerarea permanenta de camere de hotel sordide, slujbe patetice si femei decazute. Daca Post Office era un roman despre munca si despre institutionalizarea acesteia, Factotum este despre refuzul lui Chinaski de a munci; singura motivatie in a se angaja sunt sumele mizere necesare pentru a-si procura alcool iar momentele de concediere sunt anticipate cu un entuziasm sec. Seninatatea cu care isi accepta esecurile si soarta implacabila este delicioasa: iata un om lipsit de ambitie, fara standarde si de o sinceritate debordanta.

In mod ciudat si misterios, Henry Chinaski are trecere la dame; nu sunt cele mai sofisticate femei sau unele cu potential, insa este in permanenta in compania unei blonde apetisante, care i se ofera gratis si in mod repetat. Cea mai longeviva relatia a sa este cu Jan Meadows, cu care se simte compatibil din multe puncte de vedere, a carei limitare si dependenta o recunoaste, dar care-l atrage ca un magnet. Ca sa nu mai vorbesc de cele trei femei savuroase -Laura, Grace si Jerry- care cedeaza invariabil si consecutiv farmecelor lui Henry.
Ceea ce-mi place la romanele lui Bukowski este stilul sau confesiv si sinceritatea usturatoare, care ascund vulnerabilitatea unui om mizantrop si alienat. Dincolo de relatarile umoristice si ironice, se simte singuratatea apasatoare a unui paria care nu-si gaseste linistea si locul intr-o lume mecanizata, standardizata si limitata.
Confession
by Charles Bukowski
waiting for death
like a cat
that will jump on the
bed

I am so very sorry for
my wife

she will see this
stiff
white
body
shake it once, then
maybe
again

"Hank!"

Hank won't
answer.

it's not my death that
worries me, it's my wife
left with this
pile of
nothing.

I want to
let her know
though
that all the nights
sleeping
beside her

even the useless
arguments
were things
ever splendid

and the hard
words
I ever feared to
say
can now be
said:

I love
you.


Monday, February 11

Lectura perfecta de Valentine's Day

Lista de mai jos cuprinde unele dintre cartile mele preferate, in care iubirea imbraca forme felurite; sunt, in acelasi timp, unele din romanele care mi-au creionat modul de a gandi si mi-au oferit sansa de a intelege dragostea sub cele mai neasteptate chipuri.

Wuthering Heights, cel mai cunoscut roman al lui Emily Bronte, este povestea unei iubiri fara sfarsit, intre Catherine Earnshaw si Heathcliff, o iubire atat de puternica care ii consuma pe ei si pe cei din jur. Romanul are un fel de forta bruta si imaginatie iar personajele au aceeasi duritate ca si asprimea locului; iubirea din Cathy si Heathcliff este usor bolnavicioasa, insa isi trage seva din pamantul arid si supravietuieste timpului, cei doi reunindu-si destinele dincolo de hotarele lumii in care nu si-au gasit fericirea.



Pride and prejudice este un roman de Jane Austen, publicat in 1813. Povestea de iubire dintre Elizabeth Bennet si Mr Darcy nu are aceeasi pasiune sau fior, este mai degraba o iubire care se naste si creste usor, sub ochii cititorului, intre schimburi de replici si priviri patrunzatoare. Elizabeth este o femeia voluntara si curajoasa, a carei inteligenta o face extrem de atragatoare in ochii domnului Darcy. Placerea in a citi acest roman vine din duelurile verbale ale celor doi si din legatura spirituala care se creeaza intre ei, evoluand ulterior intr-o frumoasa poveste de iubire.


Of Mice and Men este romanul castigatorului Premiul Nobel pentru Literatura, John Steinbeck. Este povestea a doi prieteni, George Milton si Lennie Small, care calatoresc din ferma in ferma, in cautare de lucru, pe fundalul crizei economice a Marii Depresii. In acest roman de o sensibilitate incredibila, dragostea imbraca forma unei prieteni absolute, cea dintre George, protectorul si Lennie, intarziatul mintal. Dragostea este si motivul pentru care George il impusca pe Lennie, pentru a impiedica linsarea lui de catre multimea furioasa. Imi place mult imaginea pe care am ales-o, cea a mainii care stie sa mangaie, dar sa fie si ferma, o mana ostenita, puternica si iubitoare.


The Age of Innocence este cel de-al doisprezecelea roman al lui Edith Wharton, cel care i-a adus un Premiu Pulitzer talentatei scriitoarea americane. Iminenta casatorie dintre Newland Archer si frumoasa May Welland este amenintata de aparitia unei femei cu o reputatie indoielnica, contesa Ellen Olenska, verisoara exotica a viitoarei sotii. Eleganta si spirituala Ellen ii ia mintile lui Newland pentru care perspectiva casatoriei cu o femeie atat de limitata precum May i se pare o greseala. Insa inocenta May intoarce situatia in favoarea ei si il forteaza pe Newland sa o aleaga pe ea si copilul lor nenascut, renuntand la iubirea pentru contesa. Un roman in care iubirea inseamna sacrificiu si renuntare, conformare si refularea sentimentelor adevarate.



To Kill a Mocking Bird este, de asemenea, un roman castigator al Premiul Pulitzer, scris de Harper Lee. In ciuda unor teme puternice precum violul si rasismul, romanul are caldura si umor. Scout Finch, fetita de 10 ani, descopera ca aparentele sunt inselatoare si isi pierde inocenta sufleteasca sub ochii neputincioasi ai tatalui. Invata, in schimb, o lectie de iubire esentiala, cea a tolerantei si a prieteniei care exista dincolo de culoarea pielii sau de normele sociale. Evident ca atasamentul fata de romanele de suflet este si mai puternic in clipa in care ecranizarile dau contur si imagine personajelor preferate, precum ar fi  memorabilul Gregory Peck in rolul tatalui, Atticus Finch.



Beloved este romanul de succes al castigatoarei Premiului Nobel pentru Literatura, Toni Morrison. Personajul principal din Beloved, Sethe, isi ucide fiica si incearca sa-i omoare si pe ceilalti copii ai sai atunci cand potera ajunge in Ohio pentru a-i readuce pe plantatia Sweet Home, de unde Sethe tocmai a fugit. O femeie despre care aceasta presupune ca ar fi fiica ei, pe nume Beloved, se intoarce peste ani pentru a o bantui pe Sethe. Iubirea pe care o resimti la aducerea pe lume a propriilor copii este fulgeratoare si mai presus de orice iar in numele ei, o mama face sacrificii supreme. Nevoia de a-ti proteja copiii si iubirea pentru ei inseamna sa-i lipsesti de durerea de a duce o viata nedreapta. Insa iubirea se intoarce la Sethe, pentru a o bantui si a o ajuta sa se impace cu ea insasi si cu fiica pierduta.



One hundred years of solitude este romanul sufletului meu, cea mai frumoasa carte scrisa vreodata, atat de plina de senzatii si de emotii, atat de profunda si de minunata, incat o citesc in fiecare an si tot nu ma satur. Cel mai frumos compliment pe i l-as putea aduce vreodata lui Gabriel Garcia Marquez este ca simt ca a scris acest roman gandindu-se la mine. Un veac de singurate este romanul in care fantasticul traieste, respira si se misca in viata de zi cu zi a locuitorilor din Macondo, un taram de vis, un paradis pierdut in jungla amazoniana. Istoria familiei Buendia se impleteste cu cea a satului Macondo iar generatii intregi se nasc si mor, pentru a reinvia si a se reinventa in locul unde hotarul dintre viata si moarte este inexistent. Femeile si barbatii lui Gabriel Garcia Marquez sunt pasionali si puternici, gliseaza prin timp si spatiu, se iubesc nebuneste si se pierd in orasul cu oglinzi pentru ca spiritele lor sa se reintalneasca in respiratia tuturor vietuitoarelor din jur. Romanul este o simfonie de culori -galben, auriu, verde, alb, rosu, de mirosuri -de sange, de sex, de viata, de sudoare, de sunete -de pasari, de instrumente, de voci, de aripi de fluturi si personaje distincte, care se creioneaza usor sub ochii nostri, cu destine marete sau simple, cu vieti spectaculoase sau marunte. Dragostea este cea dintre un barbat si o femeie, dintre mama si copii, dintre om si lumea spiritelor, cea a prieteniei si cea a vietii, mai presus de orice.



The Great Gatsby este romanul lui F.Scott_Fitzgerald care descrie o perioada extraordinara din istoria Statelor Unite, The Roaring Twenties -decada cea mai zbuciumata si mai prolifica. Pe fundalul unor petreceri monstruoase, cu faimoasele tunsori bob, cu rochii stralucitoare cu paiete si pene elegante, cu masini luxoase si cu celebrele ritmuri de charleston rasunand frenetic, avem povestea de dragoste dintre Daisy, o sotie blazata si Gatsby, un milionar excentric care o iubeste nebuneste. Obisnuinta si confortul o impiedica pe Daisy sa-l aleaga pe Gatsby cu toata inima, iar acesta isi pierde viata in numele iubirii care l-a lipsit de liniste si de impliniri. Dragostea inseamna reinventare, obsesie, dominare, cedari si in cele din urma, moarte.

 


Puffball este povestea lui Fay Weldon despre vrajitorie si despre sarcina. Personajele sale feminine, Liffey si Mabs, intra intr-o competitie pentru fertilitate, pentru suprematie si pentru supravietuire. Lumea prsonajelor lui Fay Weldon este populata cu femei puternice, care reusesc sa obtina ceea ce-si doresc, fie ca sunt femei de afaceri in oras sau mame cu norma intreaga in mediul rural. Barbatii sunt doar instrumente necesare procrearii insa ele isi disputa cu totul altceva- suprematia lor feminina si forta care le impinge sa mearga mai departe. Dragostea inseamna fertilitate, feminitate, blesteme si potiuni, sex salbatic si protejarea familiei; daca ai toate acestea, esti o femeie ce emaneaza dragoste si care traieste in dragoste.



The Alchemist este romanul alegoric scris de Paulo Coelho in 1988, despre un tanar pastor andalusian, Santiago, care porneste in calatoria sa spre Egipt, ca urmare a unui vis profetic de a gasi o comoara. Astfel incepe Legenda sa Personala, aceea calatorie spre a obtine ceea ce ti-ai dorit toata viata sa realizezi; pastorul descopera dragostea, sexul, pericolul, opportunitatea, dezastrul si ajunge sa se cunoasca pe sine insusi si mersul lumii. In romanul lui Paulo Coelho, dragostea inseamna descoperire, calatoria initiatica pe care trebuie s-o facem catre noi insine si catre ceea ce ne invata aceasta aventura personala; dragostea este cand iti descoperi destinul personal si ajungi sa-l iubesti.

Nu stiu daca cartile ar trebui sa ne invete despre dragoste sau ar trebui sa ne ajute sa ne gasim propria poveste de dragoste. Cartile, in sine, sunt o poveste de dragoste, prin emotiile pozitive pe care ni le trezesc, prin mesajele intelepte pe care le regasim printre randuri si prin aripile pe care ni le dau sa zburam spre autocunoastere.

Sunday, February 10

Cele mai fierbinti cupluri in filme

Vad ca va plac la nebunie clasamentele si topurile pe teme cinematografice, asa ca vreau sa va fac fericiti si sa incing un pic atmosfera cu lista celor mai fierbinti cupluri de pe marele ecran, in ordine cronologica.

In Gone with the Wind (1939) este cuplul cel mai pasional ever: ea, o femeie manipulativa si el, un barbat indragostit, care sparge usa dormitorului conjugal din pasiune pentru sotia indaratnica. Este o chimie exploziva intre ei, care nu poate fi infranta de razboi, casatorii sau moarte. Este filmul care a lasat in urma o mostenire greu de egalat, cu doi actori frumosi si talentati (Clark Gable si Vivian Leigh), cu primul rol premiat cu Oscar al unei actrite de culoare ( Hattie McDaniel) si cu celebra replica: "Frankly, my dear, I don't give a damn".









Cat on a hot tin roof (1958), inspirat din drama explosiva a lui Tennessee Williams, este povestea lui Maggie the Cat (Liz Taylor) si a lui Brick (Paul Newman), doi soti instrainati; el isi ineaca durerea pierderii prietenului cel mai bun, in alcool si ea recurge la cele mai disperate masuri pentru a-i recastiga afectiunea. Liz Taylor are miscari si ochi de felina, o sexualitate care ii tasneste prin toti porii si care se potriveste manusa cu privirea de gheata a lui Paul Newman, care oscileaza intre dorinta si frustrare.




 
 
Barefoot in the Park (1967) este un film inspirat de piesa de teatru a lui Neil Simon si descrie povestea tinerilor casatoriti, Corie (Jane Fonda) si Paul Bratter (Robert Redford) si aventurile lor intr-un apartament minuscul, aflat la etajul sase, intr-un bloc fara ascensor.Titlul se refera la noaptea pe care Paul o petrece intr-un parc, descult si beat, ca reactie la acuzele sotiei de a fi un tip prea serios si prevazator. La capatul unor despartiri si impacari de o zi, cei se regasesc pe acoperisor blocului in care locuiesc, mai indragostiti ca niciodata.





The Postman Always Rings Twice (1981) este o adaptare a versiunii din 1934, regizata de Bob Rafelson. Frank Chambers (Jack Nicholson), un hoinar, se opreste la un restaurant sa manace si ramane sa lucreze acolo, pentru Cora Smith (Jessica Lange), o femeie tanara si pasionala si sotul ei mai varstnic, Nick Papadakis (John Colicos). Frank si Cora incep o relatie tumultoasa si impreuna hotarasc sa-l ucida pe sotul femeii, pentru a-si cladi o viata noua impreuna. Filmul este faimos pentru infama scena de sex din bucataria restaurantului, unde Cora, rastoarna toate farfuriile de pe masa si se iubeste nebuneste cu Frank, intr-un nor de pasiune si faina.





Body Heat (1981) este un film noir, care a lansat-o pe actrita Kathleen Turner ca fiind o femeie de o sexualitate robusta si apetisanta, alaturi de partenerul ei din film, William Hurt. Aventura celor doi incepe pe fundalul unui val de caldura, care pare sa topeasca deopotriva mintile si simturile. Cei doi hotarasc sa-l elimine pe sotul femeii, insa naivul avocat, Ned Racine, cada victima farmecelor irezistibilei Matty Walker si planului ei de a se imbogati cu price pret. Kathleen Turner este o combinatie umeda de sexualitate feroce si de minte sclipitoare.
 


Nine and a half weeks (1986) face referire la durata relatiei dintre John Gray (Mickey Rourke) si angajata unei galerii de arta, proaspat divortata, Elizabeth McGraw (Kim Basinger). Cei doi se intalnesc si au o relatie scurta, bazata pe o varietate de acte sexuale si erotice, insa, cu toate ca Elizabeth se lasa usor manipulata si abuzata, nu reuseset sa-l faca pe John sa-si doreasca o relatie completa alaturi de ea. Este filmul in care avem faimuoasa scena a sexualizarii mancarii, cand fructele si legumele capata valente sexuale si redau chimia dintre cei doi protagonisti. Noua saptamani si jumatate este filmul in care Mickey Rourke era interesat numai de actorie si inca nu isi devastase fizicul cu operatii estetice si participari la competitii pugilistice. 
 
Wild At Heart (1990) este un thriller scris si regizat de David Lynch. acesta graviteaza in jurul lui Sailor Ripley (Nicolas Cage) si Lula Pace Fortune (Laura Dern), un cuplu din Cape Fear, North Carolina care fuge sa scape de influenta unei mame dominatoare, ale carei manevre implica mafia in poveste. Lula este atat de senzuala si isi asuma sexualitatea proprie cu atata siguranta incat Sailor nu-si poate lua ochii si mainile de pe ea. Filmul se inscrie in linia filmelor marca David Lynch cu personaje care trec prin incercari violente pentru a gasi dragostea iar geniul sa inovator i-a adus premiul  Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes in 1990.
 

 


 
Incredible Cruelty (2003) este o comedie romantica regizata de fratii Cohen, in care joaca George Clooney, un avocat de succes, specializat in divorturi si Catherine Zeta-Jones, o vaduva neagra, mereu in cautare de soti bogati si usor de manipulat. Miles Massey se indragosteste la prima vedere de atragatoarea Marylin Rexroth si nu renunta pana cand, nu se casatoresc in Las Vegas, ei insusi expunandu-si vulnerabilitatea si averea in fata seducatoarei Marylin. Filmul nu este exceptional, insa cei doi reusesc cu greu sa se abtina sa nu sara unul in bratele celuilalt iar teama de a-si marturisi sentimentele si frica de a pierde controlul fac ca tensiunea sa creasca si sa-i consume inevitabil pe amandoi. 



He's just not that into you (2009) este o comedie romantica care insumeaza un ansamblu de actori precum Ben Affleck, Sasha Alexander, Jennifer Aniston, Drew Barrymore, Jennifer Connelly, Kevin Connolly, Bradley Cooper, Ginnifer Goodwin, Scarlett Johansson si Justin Long, Pesonajele problematizeaza relatiile dintre femei si barbati, in diferite stagii si pericolele/ispitele de la tot pasul. Cel mai steamy non-cuplu este cel format din Scarlet Johansson si frumuselul Bradley Cooper, un sot adulterin, care se topeste dupa sexualitatea non-agresiva dar incredibil de debordanta a non-prietenei lui. Fie ca sunt pe strada, la birou sau la piscina, cei doi sunt so sexually-charged incat par sa rupa ecranul in doua.







Lista ar putea continua si ar putea fi imbunatatita, insa va las pe voi sa aduceti completarile personale. Keep cool and keep watching movies!



Friday, February 8

Ce film sa vezi de Valentine's Day

Cu o saptamana inainte de Ziua Indragostitilor, hai sa ne conformam si noi acestui trend profitabil si sa incepem sa ne gandim la dragoste- in filme, carti si cadouri dulci de ciocolata. In acest entry, vreau sa prezint acele filme tematice care mi se par potrivite pentru o seara placuta, in doi.

Cairo Time (2009), o poveste de dragoste sensibila, regizata de Ruba Nadda, care i-a adus acesteia premiul The Best Canadian Feature Film in 2009, la Toronto International Film Festival si care a primit The Best Reviewed Romance pe Rotten Tomatoes in 2010. Juliette (Patricia Clarkson) este editor la o revista canadiana si soseste la Cairo pentru a petrece o vacanta alaturi de sotul ei (Tom McCamus), oficial UN care lucreaza in Gaza. Prins cu probleme de serviciu, acesta il roaga pe prietenul sau egiptean, Tareq (Alexander Siddig) sa-i tina companiei Juliettei. Aceasta se indragosteste de sensibilitatea barbatului si de exotismul orasului si se lasa prinsa intr-o relatie platonica, dar profunda.


 File:Cairotime poster.jpg

The English Patient (1996) este una dintre cele mai frumoase si triste povesti de iubire, scrisa si regizata de Anthony Minghella, dupa un roman de Michael Ondaatje. Pe fundalul celui De-al Doilea Razboi Mondial, impresionata de starea unui pacient desfigurat din cauza arsurilor si aflat in imposibilitatea de a fi evacuat alaturi de ceilalti raniti din spital, infirmiera Hana (Juliette Binoche) ramane alaturi de el intr-o manastire din Italia. Povestea pacientului englez este cea a Contelui Laszlo Almasy (Ralph Fiennes), un nobil englez, trimis sa cartografieze teritoriile din Africa de Nord. Echipei sale i se alatura un englez, Geoffrey Clifton (Colin Firth), impreuna cu sotia lui, Katherine (Kristin Scott Thomas). Katherine si Laszlo se indragostesc si Laszlo sacrifica prietenia, tara si toate lucrurile dragi in numele iubirii. Intre timp, Hanei i se alatura Kip (Naveen Andrews), un Sikh priceput la a detona bombe, si Caravaggio (Willem Dafoe), un spion care dezvaluie cel mai intunecate secrete ale Pacientului Englez. Filmul este spectaculos prin prisma scenelor de iubire extrem de senzuale si naturale si prin recreerea unor episoade spectaculoase in desert, precum cea din pestera unde se ascund cei doi indragostiti. Nu poti sa nu vezi filmul si sa nu te indragostesti de actorii minunati sau de atmosfera dramatica.

Falling in love (1984) este adesea descris ca fiind varianta americana a lui Brief EncounterRobert De Niro si Meryl Streep sunt doi oameni casatoriti ale caror cadouri de Craciun sunt incurcate si astfel, arhitectul Frank Raftis (De Niro) si artistul grafic Molly Gilmore (Streep) transforma aceasta intalnire intamplatoare intr-o poveste de dragoste. Sunt insa constienti ca ceea ce fac este gresit pentru ca fiecare dintre ei este casatorit cu altcineva, insa e tardiv sa incerce sa-si salveze casniciile. Cu toate acestea, vietile lor merg in directii diferite si reintalnirea lor, un an mai tarziu, inseamna orice, mai putin o sansa de a fi impreuna. Exista o chimie puternica intre cele doua personaje, extrem de carismatice, care vine din talentul celor doi actori si reuseste sa compenseze pentru dialogurile saracacioase si seci.
 


In the mood for love (2000). In Hong Kong-ul anilor 60, Chow (Tony Leung), redactor sef la un ziar local şi soţia sa se mută în locuinţă nouă, unde este vecin cu Li-Zhen (Maggie Cheung), o tânără femeie foarte frumoasă, care tocmai se mutase şi ea împreună cu soţul. Ea este secretară la o firmă de export, iar soţul este reprezentantul unei firme japoneze, nevoit sa plece frecvent in călătorii de afaceri. Soţia lui Chow este si ea des plecată de acasă, asa ca acesta începe să petreacă tot mai mult timp în compania lui Li-Zhen. Cei doi devin tot mai apropiaţi, până ce descoperă că soţii lor sunt amanţi. Din acest moment, totul se schimbă si isi petrec ultimii ani trecand unul pe langa celalalt, mereu atat de aproape si totusi intotdeauna atat de departe.
Filmul a fost nominalizat la Premiile Bafta si la Palme D'Or si a castigat Premiul pentru Cel Mai Bun Actor. Mi-a placut sensibilitatea personajelor ale caror sentimente pure contrasteaza cu lumea de carton in care traiesc. Imi place cum camera se ascunde printre cele mai tainice unghere, se pierde printre penumbre si insinuari; nu vedem nicio clipa sotii adulteri caci intreaga relatie se desfasoara in spatele camerelor de filmat, invaluita in mister si tristete.




Out of Africa (1985) este o poveste de iubire tragica, regizata de Sydney Pollack, cu Robert Redford si Meryl Streep. Filmul relateaza sosirea danezei Karen Dinesen pe continentul african, unde detine o ferma alaturi de sotul ei, Bror Blixen, un tip afemeiat si neglijent. Printre prietenii pe care si-i face, se afla si Denys Finch Hatton, un barbat fermecator, de care se indragosteste si cu care incepe o relatie. Denys este insa un spirit liber, la fel de neimblanzit ca si spiritul Africii, care nu crede in casnicie sau in sentimentul de apartenenta. Iubirea lor se stinge usor si inima lui Karen, sfasiata de imposibilitatea de a avea copii, primeste o nou lovitura cand afla ca avionul pilotat de Denys s-a prabusit. Ruinata, se intoarce in Danemarca si devine o mare scriitoare, fara a se mai intoarce vreodata in Africa. Meryl Streep si Robert Redford sunt tineri si frumosi, eleganti si convingatori; in plus, ea este perfecta in a imita accente straine si memorabila, prin replicile sale.

A railway station for two (1982) sau cat de dramatic este sa iubesti pe peronul garii, caci garile au oricum ceva sfasietor in ele, o tristete surda. Filmul asta are trei personaje: Vera -chelnerita, Platon -pianinstul si gara unde se intalnesc. Platon este un barbat onorabil care urmeaza a ispasi o sentinta pentru omor, in numele sotiei, pentru care nu mai prezinta niciun interes. In gara unde asteapta trenul spre deznadejde, fericirea lui se intrupeaza in Vera, cea plina de umor si neprevazut, dispusa sa-l astepte. Este un amestec de comedie si de drama care te prinde si te lasi purtat de privirile lor si de dramatismul cu care interpreteaza cele mai absurde si banale gesturi.

Un homme et une femme este un film frantuzesc din 1966, scris si regizat de Claude Lelouch, in care joaca Anouk Aimée si Jean-Louis Trintignant. Filmul  este povestea a doi parinti care se intalnesc accidental la internatul copiilor lor si a caror relatie este ingreunata de amintirea sotilor decedati ai fiecaruia. Filmul este spectaculos prin felul in care este filmat, cu imagini sepia si alb-negru care alterneaza cu cele color, cu o muzica exceptionala de Francis Lai si cu un fel foarte intim de a prezenta gandurile celor doua personaje. Pelicula a castigat premiul pentru regie la Cannes, premiul pentru Cea Mai Buna Actrita la Premiile Bafta si este un reper al cinematografiei mondiale prin mozaicul vizual care iti taie respiratia si prin interpretarea deosebita a celor doi protagonisti.

 Pride and Prejudice, o mini-serie din 1995 este pentru mine, cea mai buna adaptare a romanului lui Jane Austen, cu Colin Firth si Jennifer Ehle. Dincolo de ecranizarea unui roman excelent, avem doua interpretari superbe, cu o Elizabeth spirituala si feminina si cu un Darcy scortos dar ferm, cu umor si costume exemplare si cu una dintre cele mai cunoscute scene din cinematografia engleza, cea in care Colin Firth ne arata fesele sale britanice si ne lasa suspinand. Evident ca scena lipseste din romanul pudic a lui Jane Austen dar da savoare filmului si ii dezvalui lui Darcy o latura de masculinitate. 
  

Ultimele doua pe lista mea aleatorie sunt Casablanca si Brief Encounter pe care le-am prezentat deja ca fiind doua din preferatele mele si care ma infioara de fiecare data cand le urmaresc. Filmele sunt ferestre catre lumi neinchipuit de bogate, catre aventuri spectaculoase, cu personaje care iti taie rasuflarea si care te fac sa speri ca esti un om mai bun si ca magia ne este tuturor la indemana.