; movieschocolatebooks: To the Wonder by Cheltuitus Banus

Pages

Thursday, September 5

To the Wonder by Cheltuitus Banus

To the wonder sau cum sa creezi poezi si balet in acelasi timp. Ce a reusit Malik sa faca? A reusit sa creeze imaginea dragostei, a actului in sine de a face dragoste, de a te simti indragostit, de a o exprima, de a respira dragoste de a auzi dragostea...La prima vedere te astepti sa vezi un film clasic: introducere, cuprins, incheiere, replici, actori ce sa iti ia gandul de la film, in cazul in care acesta nu este bun sau ar avea scapari, o muzica ce sa anunte sau sa sublinieze actiunea. Ei bine, nu! El aduce trecutul in prezent. Aduce timpurile glorioase ale filmului mut, in actualitatea noastra si il extrage esenta, ii ia momentele de tacere, le combina cu muzica si cu sunetele sau mai bine zis muzicalitatea cuvintelor pentru a creea actiunea. Actorii au replici minime, mai bine zis nu au replici, dar au roluri, au roluri comlexe chiar. Rolul lor este de a exprima stari, folosindu-se de puterea expresivitatii lor - acum se vede daca ei sunt adevarati sau nu, se vede daca au puterea lui ''vino-ncoa'' sau nu, daca au puterea artistului. Si Malik a ales bine, a ales actori cu mare putere expresiva: Ben Affleck - Neil, Olga Kurylenko- Marina, Rachel McAdams- Jane, Javier Bardem- Father Quintana, Tatiana Chiline- Tatiana. Fiecare dintre acesti actori isi joaca rolul pentru care au fost alesi, intr-un mod surprinzator de nou...fac altceva decat ce te-ai fi asteptat. Daca nu esti pregatit pentru Malick, nu te uita la acest film, daca nu iti place sa asculti o opera clasica sau sa urmaresti un musical nu ai ce sa apreciezi aici, pentru ca poti spune ca Malick a adunat toate artele si le-a combinat si mixat in asa fel incat sa iasa un film mash-up.

To the wonder este apogeul filmului mut in zilele noastre, este exprimarea vizuala a actului dragostei, cu suisuri si coborasuri, fara a fi ofensator sau fara sa vizualizezi clar ceva...El sugereaza, te face sa iti pui creierul sa gandeasca mai departe...este emotie pura...in care natura este si ea parte, are rol- zgomotele naturii sunt part and parcel a filmului...actori, muzica, replicile scurte, dar bine punctate, muzica, natura vizuala si auditita sunt un tot, sunt filmul pe care il privesti. Malick a devenit prin acest film un compozitor si pictor, in acelasi timp.  Pentru el, importante sunt atingerile scurte, dar insinuante, privirile pline de inteles, culorile mediului, vantul, fosnetul frunzelor, hainele actorilor si sunetul vocilor lor. Ben affleck este prototipul americanului ce se lasa purtat de momentul acum, ce traiste momentul, se fereste de decizii importante, se lasa atras de o poveste frumoasa dar nu ii face fata cu responsabilitate. Marina este frantuzoaica bruneta, indragostita de dragoste si usor superficiala, finetea si senzualitatea ei umpland ecranul fara sa se forteze sa fie sexi sau sa fie dezbracata... este senzuala prin ochi, prin mimica si gestica, prin haine, prin impletitura parului, prin buze, prin felul in care merge, dar mai ales prin felul in care priveste…Jane este prototipul femeii americane de succes, al celor de pe coperta Sports Illustrated, al celor ce se plimba pe plajele din Miami Beach iar in acelasi timp au un ranch pe undeva prin desert, este iubita blonda din trecutul personajului principal, ce are o frumusete cuminte,clasica, home-cooked girl ce se exprima mai greoi si adult. Este fata americana din trecutul cu cowboy si ranch-uri. Father Quintana este cel din urma personaj, dar nu cel mai putin important si expresiv…rolul sau este al clerului real cu sine, al celui ce se indoieste si nu ar vrea sa greseasca, al celui ce sufera la rascruce, al celui ce ar face ceea ce trebuie dar si ceea ce vrea, ceea ce inima cere…Se vede cum sufera, cum incearca sa se redreseze pe calea sa, se lupta cu sine, se lupta cu doronta de a fi barbat, se vede cum isi domesticeste si incearca sa isi potoleasca demonii umani, cei ce l-ar face sa fie barbat in adevaratul sens al cuvantului, isi potoleste dorintele si asta il chinuieste si se vede prin voce, prin soapte, prin privirea pierduta- am citit undeva ca daca un barbat are privirea pierduta in zare, cauta ceva, ceva ce nu este langa el, ceva ce doreste mult…Father quintana se lupta cu dorinta de a fi barbat…hainele preotesti uneori par chiar mici de el, masivitatea sa masculina neincapand in straiele preotesti. Descrierea personajelor este insiprata de lucratura lui Malick, de jocul sau cu luminile si umbrele, cu insinuarile, atingeriele, si simplitatea imaginilor. Cadrele, imaginile sunt simple doar in aparenta…sunt comori pentru visatori. Malick este artist in adevaratul sens al cuvantului, cuprinde sub cupola sa toate artele pentru a o crea si sustine pe cea mai noua- filmul.




Post a Comment