; movieschocolatebooks: Luni de fiere by Cheltuitus Banus

Pages

Sunday, September 1

Luni de fiere by Cheltuitus Banus

Doua cupluri, patru oameni si patru caractere aparent fara legatura: Rebecca- frumoasa exotica, Frantz- doctorul inteligent, Beatrice- femeia ermetica, Didier- barbatul confuz. Nu voi povesti cartea, o carte nu trebuie povestita, ci traita cu personajele, trecuta prin sine. Stiam ca o carte poate schimba un om. Stiam ca pot fi influentata de o carte, ma schimb cu fiecare carte citita, toti o facem... mai mult sau mai putin, voluntar sau involuntar...dar nu ma asteptam sa imi fie teama de schimbare.
Am citit 'Luni de fiere' de Pascal Bruckner. Mi-a trebuit timp sa ma vindec de ea, sa imi revin, sa cred in bun si in bine, in cautarea fericirii, sa ma simt femeie doritoare de afectiune, sa nu pun sub semnul intrebarii actiunile celorlalti asupra mea. Este o carte zguduitoare. Nu este dezamagitoare... din punctul meu de vedere, o carte este dezamagitoare daca are potential prin subiect, iar autorul o cioparteste involuntar... sau este faimoasa pentru nimic.

'Luni de fiere' nu este dezamagitoare, dimpotriva este puternica, inteligenta, sexi, imbietoare si exploziv de vizuala. Isi indeplinedte rolul pentru care a fost creata... socheaza si ramane pe retina, nu o uiti. Iti trebuie forta si rabdare sa o citesti. Este cartea care te plimba prin lumea lucrurilor ce speri sa nu ti se intample. Te plimba prin trei momente clar evidentiate si unite de un personaj- Rebecca, de fapt, este cartea ei, povestea ei, a pasiunii, penitentei, revoltei, daruirii si schingiuirii feminitatii ei, a transformarii ei sub puterea barbatului, sub puterea data de asezarea dragului ei pe un piedestal- ar putea fi cartea motivului piedestaluilui. Momentele ce o creaza sunt moment up- plin de sex, dorinta, daruire totala, depasire a granitelor daruirii, explozie a simturilor, moment down- plin de batjocura si degradare umana, inimaginabil de vizual si improscator de rau si moment in care vrei sa urli si sa zici Gata! Sau nu! Te rog, nu! ...un moment care, teoretic ar incheia ciclic povestea...dar nu o face. Te arunca in disperarea cautarii binelui si frumosului.
Inchei cartea spunandu-ti ca vrei sa te scalzi in putina inghetata cremoasa si delicioasa, sa te saruti cu dragul tau, sa te scufunzi intr-un bine si frumos al tau, sa te ascunzi si afunzi in zona ta de confort pentru ca aceasta carte iti seaca tot ce aveai bun, frumos si iubitor in tine. Te seaca de iubire data din iubire, te seaca de daruire totala catre persoana iubita, te seaca de bunatate si te face sa vrei sa te razbuni, trezeste in tine, femeie fiind, dorinta de revolta dusa la razbunare crunta...'Luni de fiere' sau luni de inaltare si degradare a femeii ca femeie iti ofera si razbunarea... dar nu o mai vrei...pentru ca transforma frumosul in uratul ce a provocat-o, nu o mai vrei pentru ca, desi initial te bucuri de ea, iti dai seama ca sleieste, urateste, omoara tot ce ar putea avea viitor, tot ce era frumos in tine, tot ce erai tu- femeie frumoasa, femeie atragatore cu puteri de zeita, cu putere de a pune un barbat pe un piedestal, de a-l face puternic prin tine, prin inteligenta ta de ridicare si transformare. Cartea arata ca poti sa pleci, fara sa te razbuni...poti si trebuie sa lasi ceea ce nu te vrea! Trebuie sa te iubesti pe tine in primul rand, trebuie sa incerci macar sa te salvezi de raul altora, sa lasi oamenii rai fara razbunare... pentru ca se autodistrug... pentru ca, altfel, devii ca ei, o stafie, un olog fizic si psihic, devii o umbra a ceea ce ai fi putut fi pana la capat ... o femeie ce se respecta pe sine ca femeie, trebuie sa fie descoperita si iubita, trebuie in acelasi timp protejata si eliberata ...


Post a Comment