; movieschocolatebooks: The Painted Veil

Pages

Tuesday, March 26

The Painted Veil



The Painted Veil este o drama regizata de John Curran (We Don't Live Here Anymore, Praise) despre destramarea si renasterea unei relatii. Walter (Edward Norton), un doctor bacteriolog si sotia sa, Kitty Fane (Naomi Watts), sunt un cuplu de englezi care se muta la Shanghai in anii 20. Kitty, impinsa sa se casatoreasca de o mama disperata si din lipsa de alternativa, gaseste pasiunea in bratele unui prieten de familie, Charlie Townsend (Liev Schreiber). Dupa ce descopera aventura sotiei sale, Walter hotaraste sa o pedepseasca pe sotia adulterina si o duce intr-un sat indepartat din China, ai carui locuitori sunt decimati de holera. Prinsi intr-o situatie imposibila, Kitty and Walter sunt doi straini, plini de resentimente si dispret. Dupa o calatorie de doua saptamani, menita sa-i testeze sotiei sale limitele fizice si psihice, cei doi ajung intr-un tinut desprins din basme, ce-ti taie respiratia, unde il intalnesc pe Waddington (Toby Jones).

Povestea, bazata pe un roman de W. Somerset Maugham, este despre maturizarea lui Kitty, care se transforma dintr-o fetiscana superficiala, egoista si visatoare, intr-o femeie sensibila, atenta la nevoile celor din jurul ei si fericita. Chiar daca fericirea ei este efemera, reuseste sa-si umple golul sufletesc cu lucruri la fel de frumoase precum peisajele incredibile. Caci imaginile acestei tari frumoase fac cat jumatate din film, cealalta jumatate fiind transformarea convingatoare a lui Kitty si trecerea lui Walter de la nepasare la pasiune. Iminenta mortii si lipsa confortului te trezesc rapid la realitate si in aceste momente limita, oamenii isi releva adevarata lor natura. Replica lui Kitty As if a women has ever loved a man for his virtue, mi se pare esentiala pentru mesajul filmului: nu ajungem sa-l iubim pe celalalt pentru calitatile sale exceptionale, ci pentru acele mici defecte care-l umanizeaza; ce pacat ca momentul celor doi de revelatie este destul de tardiv. In ciuda faptului ca Edward Norton este unul dintre actorii mei preferati, cred ca i se potrivesc mult mai bine rolurile negative, nuantate, in care consfisca scena, precum cele din American History X sau Fight Club.


Cofinantat de guvernul chinez, filmul are si o latura propagandistica -occidentalii invadeaza si spolieaza tinuturile virgine- si desi exista un moment in care Walter incearca sa se justifice fata de colonelul chinez Yu, spunandu-i ca el n-a venit cu pusca ci cu microscopul, replica acestuia este esentiala: I think China belongs to the Chinese people, but the rest of the world seems to disagree. Mesajul usor nationalist este estompat de promovarea mai degraba turistica a Chinei prin felul in care camera aluneca lenes peste campiile de un verde de jad, surprizand peisajul exuberant, mustind de apa si poezie. Filmul oscileaza intre momentele neplacute cu oameni bolnavi de holera ce agonizeaza si satucul pierdut in ceata si vegetatie luxurianta, liantul intre cele doua fiind, redescoperirea pasionala, dar dureros de scurta, a celor doi.






Post a Comment