; movieschocolatebooks: Love me if you dare or cap ou pas cap!

Pages

Tuesday, March 5

Love me if you dare or cap ou pas cap!

"Sophie was back in the game! Pure, raw, explosive pleasure! Better than drugs, better than smack! Better than a dope-coke-crack-fix-shit-shoot-sniff-ganja-marijuana-blotter-acid-ecstasy! Better than sex, head, 69, orgies, masturbation, tantrism, Kama Sutra or Thai doggy-style! Better than banana milkshakes! Better than George Lucas's trilogy, the muppets and 2001! Better than Emma Peel, Marilyn, Lara Croft and Cindy Crawford's beauty mark! Better than the B-side to Abbey Road, Jimmy Hendrix and the first man on the moon! Space Mountain, Santa Claus, Bill Gates' fortune, the Dalai Lama, Lazarus raised from the dead! Schwarzenegger's testosterone shots, Pam Anderson's lips! Woodstock, raves... Better than Sade, Rimbaud, Morrison and Castaneda! Better than freedom, better than life!"





Daca asta nu este cea mai frumoasa declaratie de dragoste, inseamna ca nu ati trait, cu sufletul la gura, povestea de iubire dintre Julien si Sophie din Love me if you dare/ Jeux d'enfants (2003). Si trebuie sa va spun de la inceput ca nu este un film pentru oricine; nu este o poveste de dragoste previzibila, cuminte, romantica. Este o provocare continua, din momentul in care Julien primeste cutia cu carusel si o cunoaste pe micuta poloneza, Sophie si pana cand, peste ani, doi oameni frumosi si indragostiti sunt acoperiti in ciment, intr-o ultima imbratisare.






Marrion Cotillard si Guillaume Canet interpreteaza personajele la maturitate si o fac intr-o maniera atat de credibila incat par incredibili. Julien/Guillaume Canet este o fire rebela, sensibila si iubitoare; primul cuvant greoi care-l loveste este "metastaza" si isi pierde mama in scurt timp, visand-o pentru restul vietii, zburand ca un inger. Cu tatal, ursuz si posac, nu comunica iar ruptura dintre ei se produce usor, in timp, caci Julien o alege de o mie de ori pe Sophie in locul lui. Il vedem cum se transforma sub ochii nostrii, fizic, cum se maturizeaza, cum intra in randul lumii -se insoara, are doi copii, o slujba stabila si o masina de suburbii. Micul tiran, care accepta cu cruzime micile provocari, continua insa sa se gandeasca, chiar si dupa zece ani, la micuta Sophie, delicioasa crema de zahar ars. Marrion Cotillard are o pereche de ochi verzi, sensibili si deopotriva, vicleni, care ascund o mare de tristete dincolo de privirea jucausa. Precoce si inteligenta, Sophie are o cruzime care se confunda cu ingenuitatea dar care se contureaza in fiecare provocare pe care i-o da lui Julien sau pe care o duce la bun sfarsit, ea insasi. Chimia dintre ei este atat de exploziva incat nici nu trebuie sa se atinga ca sa simti unda de energie ce strabate ecranul.





Mi-a placut modul in care a fost regizat filmul, cu povestea compartimentata in trei parti distincte, fiecare cu raisonneur-ul ei. Actiunea propriu-zisa alterneaza cu scene fantatice, teatrale, desprinse parca din filmele lui Melies iar regizorulul, Yann Samuell, ne ofera doua finaluri alternative: unul, in care cei doi raman imbratisati in bucata de ciment iar celalalt, imbatranind alaturi si continuand sa joace "Adevar sau Provocare", intr-o maniera mai cuminte, specifica varstei. Filmul are accente expresioniste iar prima varianta a posibilului final este intr-un fel farsa suprema, cea care le depaseste in absurditate si cruzime pe toate celelalte. Este foarte interesant cum regizorul foloseste drept pretext o poveste de iubire, romantica, pentru a creiona un destin anti-romantic pentru cele doua personaje, pastrand nota de suspans si neprevazut pana la finalul filmului. Cand provocarea este concretizata, nu simtim nici tragedie si nici triumf, ci senzatia ca liberul arbitru lipseste cu desavarsire si ca alegerile lor nu le apartin de fapt.

Regizat parca in stilul lui Terry Gilliam sau Danny Boyle, filmul lui Samuell este ca un suflu de energie intr-o cinematografie franceza usor prafuita, amintindu-mi de povestea bizara din Amelie, iar stilul sau vizual este o marturie a experientei sale de grafician de benzi desenate. En tout cas, mes amis, filme precum Jeux d'enfants, care iti fac pielea de gaina, chiar si pentru cateva secunde, merita osteneala!
Post a Comment