; movieschocolatebooks: Eleganta ariciului

Pages

Wednesday, March 13

Eleganta ariciului

E un intotdeauna in niciodata, acele cateva momente unice de frumusete care fac sa merite toata zbaterea si disperarea ce ne defineste existenta. Si mai trebuie sa ai, dupa parerea lui Muriel Barbery, o eleganta a ariciului, precum Renée Michel -personajul ei principal- care "pe dinafara e plina de tepi, o adevarata fortareata dar...pe dinauntru...la fel de rafinata ca si aricii care sunt niste fapturi in mod inselator indolente, cumplit de singuratice si teribil de elegante."

Putini sunt oamenii care au zabovit, o clipa, in rarele momente de intalnire cu aceste ingrate animale, pentru a ghici sau descoperi fragilitatea si frumusetea care se ascunde in spatele aspectului indezirabil. Caci frumusetea nu se releva oricui iar rabdarea cu care te pregatesti si cu care savureze aceste momente unice, de eleganta, este o virtute in sine. Cati dintre noi privim de doua ori o portareasa grasa, de 54 de ani, sleampata si usor agramata? Sau de cate ori privirea noastra se agata de ramele roz si ochii mari ai unei fetite tacute de 12 ani, inteligenta peste masura si mai singuratica decat un fiord? Acestea doua sunt personajele feminine principale din romanul Eleganta ariciului scris de Muriel Barbery, in 2006. Intr-un univers plin de aluzii literare, filozofice, cinefile sau artistice care contrasteaza puternic cu rigiditatea si ipocrizia unei inalte clase sociale decrepite si limitate, Renée Michel, portareasa autodidacta a imobilului din Strada de Grenelle, Nr. 7, este deconspirata de pustoaica precoce, Paloma Josse, ce locuieste impreuna cu familia sa, in aceeasi cladire. 



Romanul este construit din paginile de jurnal ale celor doua personaje; dincolo de referirile culturale si incursiunile filozofice, doamna Michel scrie pentru a-si marturisi adevarata natura iar Paloma intentioneaza sa-si puna capat vietii intr-un an de zile, pentru ca nu a gasit lucrul sau persoana pentru care sa simta ca merita sa traiasca. Cele doua naratiuni sunt delimitate prin titlurile de capitol si fonturile diferite iar relatarile la persoana intai dau o nota intima peripetiilor erudite ale celor doua. Caci, in ciuda eforturilor sustinute de a-si creiona o imagine de portareasa tampa si stearsa, Renée Michel este, in clandestinitatea ei, o cititoare avida a lui  Immanuel Kant si a lui Leo Tolstoy (motanul ei gras se numeste Leon), il displace pe filozoful Edmund Husserl, insa iubeste picturile olandeze din secolul 17, filmele japoneze ale lui Yasujirō Ozu si traieste sensibil muzica lui Henry Purcell sau Gustav Mahler. Paloma Josse, o fetita cu o inteligenta ascutita si preocupari atipice, s-a nascut intr-o familie in care conventiile si rigiditatea o reduc la tacere. Foloseste paginile de jurnal pentru a evada in lumea revistelor de benzi desenate manga, pentru a nota despre pasiunea pentru haiku, precum si reflectiile asupra artei, poeziei, oamenilor, totul intr-o maniera cinica si analitica.





Teme precum diferenta dintre clasele sociale si conflictul dintre generatii sunt dezvoltate pe larg prin prisma unor personaje minore precum Manuela, fata care face curat in apartamentele bogatasilor din imobil, dar si cele mai rafinate prajiturele portugheze sau Kakuro Ozu, un nou chirias care impartaseste interesul Palomei pentru adevarata natura a doamnei Michel si care e fascinat de cultura si inteligenta mascata a lui Renée. In rest, romanul este o simetrie de culoare, sunete, miscari si senzatii; paginile in care este descris ritualul ceaiului celor doua prietene -Renée si Manuela- sunt o calatorie rafinata printre retete savuroase de cofetarie si aproape ca simti gustul si mirosul minunatiilor pregatite de portugheza. Muzica este definitorie pentru spiritul sensibil al lui Renée: Mahler se asculta in intimitatea din plin savurata a celor 60 de metri ai apartamentului ei, iar Recviemul lui Mozart este antidotul pentru o vezica lenesa. In plus, paginile inchinate frumoaselor camelii, aceste flori simbolice ale lumii artistice, sunt de o sensibilitate incredibila. Romanul insusi al lui Muriel Barbery este unul dintre aceste momente cand simti ca ai gasit un intotdeauna in niciodata. Efemer precum frumusetea si eleganta unui arici.
Post a Comment