; movieschocolatebooks: ZeroThirty Dark- the darkest night

Pages

Wednesday, February 6

ZeroThirty Dark- the darkest night

Titlul filmului face referire, conform explicatiilor regizoarei Kathryn Bigelow, la un termen militar pentru prima jumatate de ora dupa miezul noptii si la caracterul ascuns al intregii operatiunii. Caci este vorba despre cea mai secreta si mai ampla operatiune americana din istoria teorismului, cea care a inspirat acest film. Aceasta este pretextul propagandistic folosit de Bigelow pentru a creiona portretul femeii -Maya- care a investit 12 ani din viata urmarind un fir care i-a dus, in cele din urma, pe soldatii americani la eliminarea lui Osama Bin Laden.
 



Pe scurt, filmul incepe cu Maya (Jessica Chastain), tanar ofiter CIA, care si-a petrecut intreaga cariera cautandu-l pe Bin Laden si alti membri Al-Quaida, responsabili cu atacurile din Septembrie 2001. Aceasta tocmai a fost transferata la ambasada americana din Pakistan, unde este martora la sesiunile de tortura, desfasurate intr-o baza militara secreta, alaturi de un coleg ofiter, Dan. Prin tortura fizica, umilinta si manipulare il determina pe prizonierul Ammar sa le dezvaluie amanunte despre Abu Ahmed, curierul lui Bin Laden. Din acest moment, Maya incepe propria sa investigatie de capturare a lui Abu Ahmed/Ibrahim Sayeed, convinsa ca acesta o va duce la seful sau. Coroborand diferite surse si informatii de la prizonieri, Maya isi continua cu incapatanare cautarile, in ciuda neincrederii initiale a colegilor si sefilor CIA, supravietuieste unui atac terorist, pierde o colega si prietena, Jessica, (Jennifer Ehle) si renunta la orice urma de viata personala. In cele din urma, perseveranta si obstinenta ei duc la anihilarea celui mai mare pericol pentru valorile societatii americane, pe 2 mai 2011, in Abbottabad, Pakistan.


Daca scopul cu care urmariti filmul este adevarul istoric, veti fi dezamagiti pentru ca pelicula nu face decat sa exploreze un subiect politic controversat din perspectiva profunzimii umane. Este un melanj de scene dure, cu metode de tortura desprinse parca din imaginile de la Abu Ghraib sau Guantanamo si procesul de transformare a Mayei dintr-un ofiter neexperiementat intr-o luptatoare tenace. Personajul ei este un medium intre audienta si valtoarea evenimentelor puternice care duc la capturarea inamicului; ea este prezenta la toate scenele de tortura, se crispeaza in fata umilintelor, isi intoarce privirea si ne da senzatia ca nu ii face placere abuzul la care sunt supusi prizonierii. Sunt lucruri care fac parte din joc si etape care trebuiesc parcurse in vederea atingerii scopului suprem; aceste scene sunt un pic ireale, cu tortionarul Dan care isi face doar treaba murdara, fortat de indaradnicia prizonierului Ammar. Pe de alta parte, cum ar fi putut regizoarea sa incrimineze si mai tare practicile CIA, si asa destul de condamnate de restul lumii si puternic negate de oficiali la lansarea filmului? Ramanem clar cu impresia ca atrocitatile se petrec insa in spatele camerei, dincolo de momentele in care Maya este prezenta. Filmul ridica chestiunea de moralitate care rezida in practicile brutale, inumane, justificabile in contextul potrivit, in care scopul scuza mijloacele -cea mai evidenta fiind replica prin care soldatii isi anunta victoria: For God and Country.


Din punct de vedere artisitc, al interpretarii, Jessica Chastain face un rol bun, premiat deja cu Globul De Aur pentru Cea mai buna actrita si nominalizat la Oscar 2013, pentru aceeasi categorie. Aprecierea ei este un triumf petnru regizoarea Kathryn Bigelow, o femeie intr-o mare de barbati talentati si se simte propaganda feminina din spatele demersului regizoral. Lucrurile se simt altfel cand sunt facute de o femeie, parca mai usor de aceptat contextul inlaturarii teroristului nr. 1, parca mai dulce victoria. Este admirabila scena in care cei trei investigatori urmaresc pe ecranul televizorului pe presedintele Barrack Obama decalarand ca America nu tortureaza si totul este parte din incercarea Americii de a-si recastiga statutul moral in lume. Fata Mayei ramane impasibila, netradand nicio emotie, insa tacerea ei spune multe. Imi place personajul ei pentru ca reuseste intr-o lume inchisa, in care femeile nu sunt creditate si nici incurajate, iar stocismul ei este remarcabil. Nu renunta nicio clipa, este singura impotriva sistemului, un fel de Dirty Harry in varianta feminina. Jessica Chastain are un potential fantastic si un talent deosebit in a combina abilitatile actoricesti tehnice cu naturaletea sa, lasandu-ti impresia ca nici nu joaca, de fapt.

Inchei prin a lauda talentul regizoarei de a face filme de actiune, cu intensitate si ritm, cu desfasurari ample de trupe -precum ultimele douazeci de minute ale filmului- cand ai impresia ca totul se desfasoara in timp real. Filmul are decoruri si detalii credibile, scenele in aer liber sunt reale si convingatoare, are personaje care apar doar in cateva secvente dar puncteaza bine actiunea filmului.
Unele scene precum cea in care camera insista pe pata de sange ramasa in urma ridicarii cadavrului lui Bin Laden, sunt exceptionale, sugerand inutilitatea si gustul amar al asa-zisei victorii. Razboiul inseamna suferinta si practici infioratoare, insa contextul nu salveaza lipsa de umanitate si nici nu justifica parada de trofee.


Post a Comment