; movieschocolatebooks: When Nietzsche wept sau Plansul lui Nietzsche

Pages

Tuesday, February 19

When Nietzsche wept sau Plansul lui Nietzsche

Plansul lui Nietzsche este una din cartile de care te indragostesti imediat dar care sunt greu de recenzat caci ai avea atatea lucruri de impartasit si ai impresia ca indiferent ce ai spune, nu poti reda in cuvinte placerea pe care lectura prorpiu-zisa ti-a creat-o.

When Nietzsche wept (Plansul lui Nietzsche) este primul roman de fictiune istorica scris de Irvin D. Yalom, profesor de psihiatrie la Universitatea Standford. Personajele principale sunt personalitati ale culturii internationale precum Friedrich Nietzche, Sigmund Freud, Joseph Breuer sau Lou-Salome. Pe fundalul Vienei secolului 19, autorul creeaza premisele unei intalniri epocale, cea dintre fondatorul psihanalizei, Joseph Breuer si cel mai mare filozof al Europei, Friedrich Nietzsche. Intalnirea este mediata de fermecatoarea Lou-Salome care sustine ca pasiunea facuta de Nietzsche pentru ea l-a impins pe acesta in pragul sinuciderii. Atunci cand Breuer decide sa-l vindece pe Nietzsche cu ajutorul metodei sale experimentale "terapia prin conversatie", acesta nu se asteapta sa gaseasca linistea de care avea el insusi nevoie, caci doar atunci cand iti exorcizezi proprii demoni, reusesti sa-ti ajuti pacientul cu adevarat.

Bogatia romanului scris de Irvin D. Yalom rezida in dialogurile inteligente si patrunzatoare dintre cei doi, ce alterneaza cu secvente ale vietii domestice si analiza nesfarsita a trairilor celor doua personaje principale. Pe de o parte, il avem pe Nietzsche, un singuratic ipohondru, cu tendinte suicidale, mizantrop si misogin. Ii este greu sa se marturiseasca si sa isi accepte slabiciunile. Reputatul psihanalist, Breuer, a aplicat cu succes terapia prin hipnoza si demersul sau este sprijinit de studentul sau devotat, Freud. Pe plan personal, Breuer lupta cu instrainarea pe care o resimte fata de sotia sa, Mathilde, ca urmare a obsesiei pe care a dezvoltat-o fata de pacienta sa, Anna O. Dialogurile lor sunt atat de captivante incat aproape iti doresti ca cei doi sa se fi intalnit in timpul vietii lor si ca prietenia ce se contureaza de-a lungul romanului sa fi fost reala. Obsesiile amandorura legate de femei si de moarte ii aproprie intr-un mod nesperat caci toate actiunile celor doi graviteaza in jurul dorintei lor de a poseda femeile inaccesibile din viata lor, fara ca acest lucru sa insemne sfarsitul. Dar oare faptul ca ne recunoastem obsesiile ne ajuta sa ne eliberam si sa ne depasim temerile? Nu chiar. Insa daca cunoastem sursa dorintelor noastre consumatoare si felul in care acestea ne fac sa reactionam, ar trebui sa putem sa le controlam si sa le canalizam. Caci, in final, mesajul comun este Amor Fati: sa ajungi sa-ti iubesti si sa-ti imbratisezi alegerile pentru a-ti accepta trecutul si a nu avea regrete.

In cele din urma, plansul lui Nietzsche, eliberarea pe care o resimte ca urmare a verbalizarii obsesiilor personale, aduce cu sine si desprinderea lui Breuer de fanteziile legate de pacienta sa si amandoi reusesc sa mearga mai departe. Ramane in discutie intrebarea lui Nietzsche legata de cat de mult adevar putem suporta, caci sarcina psihoterapiei este mai presus de orice sa dobandim curajul de a face fata propriului eu. Putem oare sa traim cu propriile greseli, cu propriile alegeri sau cu propria rusine? Vizita celor doi prin cimitir este o acceptare a mortalitatii personale si o imbratisare a caii alese de amandoi in viata. Istoria este o ficțiune care s-a întâmplat, ficțiunea este o istorie care ar fi putut să se întâmple spune Andre Gide iar exercitiul de imaginatie al lui Irvin D. Yalom este marturie a talentului sau literar creativ.


Post a Comment