; movieschocolatebooks: The Sessions-viata de dincolo de handicap

Pages

Saturday, February 2

The Sessions-viata de dincolo de handicap

The Sessions este un film independent din 2012, scris si regizat de Ben Lewin. Drama se bazeaza pe eseul lui Mark O'Brien, interpretat de John Hawkes, un jurnalist si poet paralizat de la gat in jos din cauza poliomielitei, care angajeaza o terapeuta sexuala, (Helen Hunt), pentru a-si pierde virginitatea. Initial, Mark isi propune sa scrie un articol despre persoanele cu handicap si viata lor sexuala, dar interviurile la care asista il faca sa-si dea seama ca el insusi simte nevoia sa isi exploreze sexualitatea. Asa ca apeleaza la serviciile unei profesioniste, care pe parcursul a sase sesiuni de intalniri, ii promite ca il va initia in tainele amorului. Cheryl, mama si sotie in viata de zi cu zi, este o terapeuta rabdatoare si atenta, care isi ia notite si se focuseaza pe nevoile pacientului pentru a-l dezinhiba. Farmecul si umorul lui Mark o fac sa lase jos garda si sa se implice dincolo de limitele profesionalismului.







Filmul este o comedie usoara care abordeaza un subiect destul de puternic -actul sexual- din perspectiva unei persoane care si-a petrecut mare parte din viata intins pe o targa mobila, depinzand de respiratia artificiala. Mark este un barbat sensibil, sincer, credincios, care inainte de a-si pierde virginitatea, la 38 de ani, se consulta cu un preot catolic, interpretat de William H. Macy. Father Brendan este un preot atipic, cu sarm, umor si o inima mare; in mod neasteptat, il incurajeaza pe Mark sa isi urmeze inima si angajeze o terapeuta sexuala, chiar daca sexul in afara casatoriei este damnat in doctrina catolica. John Hawkes, interpretul lui Mark, face un rol remarcabil, de la transformarea fizica -invata sa isi curbeze coloana, sa foloseasca telefonul si sa bata la masina folosind un bat manevrat cu gura- la modulatiile vocii si la mimica sugestiva. Cred ca este unul dintre actorii trecuti cu vederea, in mod nedrept, de Academia Americana de Film, pentru ca face un rol de compozitie si pentru ca este un actor versatil si expresiv. Scenele de sex dintre O'Brien si surogata Cheryl Cohen Greene (Helen Hunt) sunt descrise cu delicatete si un umor stangaci. Helen Hunt este dezinvolta si nuditatea sa frontala -arata incredibil la 49 de ani- nu are nimic stanjenitor sau vulgar; dimpotriva, scenele de sex sunt cat se poate de firesti si de naturale, iar personajul ei este spectaculos in incercarea de a gasi un echilibru intre tandrete si fermitate. Helen Hunt este nominalizata pentru Cea Mai Buna Actrita in Rol Secundar la Premiile Oscar 2013 si cred ca are sanse reale in a castiga trofeul pentru un rol sfasietor prin sinceritatea debordanta si nonsalanta gesturilor sale.


Subiectul delicat al filmului este prezentat cu atata sensibilitate incat este de-a dreptul tulburator; ne indeamna sa privim dincolo de aparente, catre nevoile si dorintele celor de langa noi, fara a-i judeca sau impiedica sa si le indeplineasca. Father Brandon are umanitatea si generozitatea de a nu-l priva pe Mark de unul dintre putinele lucruri pe care si le poate permite, trecand dincolo de bariere religioase si sociale, pentru ca menirea sa este sa-i ghideze pe cei din jur in a-si gasi drumul. Filmul este narat la persoana intai, Mark O'Brian fiind cel care isi spune povestea, cu onestitatea si cu fericirea celui care a avut sansa sa cunoasca iubirea; mai mult decat atat, a fost norocosul, iubit de trei femei.
Post a Comment