; movieschocolatebooks: Pobby and Dingan sau pierderea inocentei

Pages

Wednesday, February 20

Pobby and Dingan sau pierderea inocentei



"Si tot restul lumii crede ca suntem nebuni cu totii, dar n-au decat sa vorbeasca singuri, din partea mea. Pentru ca toti sunt niste ametiti care nu stiu ce inseamna sa crezi in ceva care este greu de vazut sau sa cauti in continuare ceva care este foarte greu de gasit." (Ben Rice)


Pobby and Dingan este un roman simplu, usor de citit si extrem de emotionant. Este o poveste nepretentioasa despre pierderea inocentei intr-o lume a adultilor, spusa cu multa sinceritate si intr-un stil personal. Pe scurt, Pobby si Dingan sunt prietenii imaginari ai unei fetite, Kellyanne Williamson, care locuieste impreuna cu fratele ei, Ashmol si parintii, intr-un orasel minier din Australia (Lightning Ridge). Kellyanne este foarte atasata de prietenii ei cu care are conversatii zilnice si pe care ii poarta cu ea pretutindeni, spre amuzamentul intregii comunitati. Intr-o buna zi, tatal ii pierde in mina de opal pe cei doi prieteni si acest lucru o indurereaza pe micuta Kellyanne care refuza sa creada ca Pobby si Dingan au disparut pentru totdeauna. Cu toate ca intreg orasul este angrenat in cautarea celor doi prieteni imaginari, incercarile asiduee esueaza si culmineaza cu organizarea unei inmormantari pentru cei doi.  

Desi povestea este puerila si fantezista, mi-a ramas in suflet, iar finalul, pe care nu vreau sa il dezvalui in speranta ca va voi convinge sa cititi romanul, m-a umplut de tristete. Sunt cateva lucruri care mi-au placut si m-au convins sa recomand cartea; daca De veghe in lanul de secara (The Catcher in the Rye) si stilul narativ subiectiv, la persoana I, al lui Holden Caulfield, vi se pare intim si convingator, atunci veti descoperi o voce interesanta, inocenta, in Ashmol, fratiorul de opt ani. Are acelasi stil protector fata de surioara mai mica si desi nu crede in existenta prietenilor imaginari, dragostea pentru Kellyanne ii da puterea de a convinge intregul orasel sa plece in cautarea lor. O alta asemanare care mi-a venit in minte este cea cu Scout Finch, fetita din To Kill a Mocking Bird si cu mesajul din romanul lui Harper Lee, cel despre prietenie si toleranta. Caci este extrem de emotionant felul in care toti locuitorii oraselului minier dau dovada de camaraderie si de umanitate in incercarea lor de a pastra vie inocenta si seninatatea copiilor. 


Imi place sa cred ca lucrurile marunte conteaza si ca ele dau culoarea vietii noastre, ca ochii mintii sunt mai patrunzatori decat cea mai agera privire si ca imaginatia nu are limite si nici varsta. Imi place sa cred intr-un astfel de orasel, precum Lightning Ridge, unde oamenii nu si-au pierdut umanitatea si candoarea. Cartea mi-a amintit si de finalul filmului Life of Pi, unde spectatorului i se ofera posibilitatea de a alege varianta in care sa creada: povestea fantastica a supravietuirii unui tigru si a unui baiat de saisprezece ani, in mijlocul unei ploi de peste pe o insula fantastica sau cea trista, a unei realitati crude. Acesta este si chintesenta romanului lui Ben Rice, rezumata simplu in citatul de mai sus: alegem sa credem in ceva greu de vazut si dificil de gasit sau spulberam magia si alungam speranta din vietile noastre? Personal, vreau sa cred, cu toata fiinta mea, in spledoarea unui astfel de loc, unde oamenii trec de barierele propriei micimi, dand dovada de empatie si credinta in lucrurile frumoase, greu de gasit si de pastrat in inimile lor.




Post a Comment