; movieschocolatebooks: Paula- more about me than her

Pages

Tuesday, February 5

Paula- more about me than her

"Cu toate ca sunt rare momentele in care suntem de acord, mama e iubirea mea cea mai lunga, a inceput in ziua in care m-a conceput si dureaza de o jumatate de secol; in plus, e singura dragoste fara rezerve, nu mi-am iubit asa nici proprii copii, nici amorezii cei mai infocati." Este cea mai frumoasa declaratie de dragoste a unei fiice pentru mama ei si nu exprima nici pe departe iubirea pe care cele trei femei Allende -mama, bunica, nepoata- si-o poarta una celeilate de-a lungul vietii.

Paula este o carte trista, despre agonia unei mame si despre trecerea in nefiinta a unei fiice, despre cum este sa priveste cum viata se scurge usor si dureros din trupul propriului copil, fara sa ai putinta de a face ceva sa-i curmi suferinta. Isabel Allende incepe sa astearna pe hartie ganduri, amintiri, povesti de familie in intentia de a-si ajuta fiica sa se regaseasca in momentul in care isi va reveni din coma.





Cand fiica ei isi pierde pentru prima oara cunostiinta, mama, Isabel Allende, incepe sa tina un fel de jurnal al bolii ei -porfirie- in speranta ca zilele de veghe vor fi mai usor de indurat si ca fiica ei se va insanatosi: "Listen, Paula, I am going tell you a story, so that when you wake up you will not feel so lost". Allende incepe sa-si istoriseasca copilaria, adolescenta, devenirea ei ca feminista si activist politic, iubirile, cum a inceput sa scrie si, in paralel, descrie involutia starii fiicei sale. Ramane increzatoare ca Paula se va trezi din coma indusa si paraseste Madridul, unde aceasta locuia cu sotul ei Ernesto, si pleaca in California, pentru a o trata intr-o clinica privata. Trei luni de incercari disperare, de metode traditionale si alternative, o forteaza sa accepte crudul adevar si pe masura ce termina de povestit viata Paulei, isi da seama ca a gasit taria de a o lasa sa plece de langa ea. Paula moare intr-o camera insorita, plina de obiecte dragi ei si inconjurata de toti cei care o iubesc, familia si prietenii ei.




 


Romanul este bine scris iar descrierile autobiografice poarta amprenta magic reslismului care defineste atat de bine stilul lui Isabel Allende. Pe de o parte avem relatari detaliate ale parcursul bolii, cu informatii despre spitale, medicamente, proceduri, medici si asistente, acupunctura, masaje si aromaterapie, pe de alta parte, romanul exploreaza subiecte sensibile precum iubirea care ne defineste si da parcurs vietii nostre, importanta pastrarii amintirilor in sufletul supravietuitorilor, instinctele noastre de conservare care ne impind sa mergem mai departe, regasirea si reinventarea, ca si etape fireste in dezvoltarea noastra afectiva si mintala. La fel precum romanul sau de debut "Casa Spiritelor" a fost conceput ca un ramas bun de la bunica sa Meme, cea care i-a inspirat personajul feminin principal, asa si romanul "Paula" este felul in care scriitoarea alege sa puncteze trecerea in eternitate a fiicei ei. Din punct de vedere literar, capitolele autobiografice sunt pline de culoare si umor, cu detalii senzationale, cu descrieri incredibile iar momentele de disperare in care scriitoarea relateaza procedurile neplacute la care Paula este supusa si sfasierea pe ca o resimte ca mama, sunt seci si dureroase.

"Paula" ramane un roman foarte emotionant pentru mine, pentru ca ma regasesc cu usurinta in multe din trairile Isabelei Allende, tulburatoare, care au o tristete surda si o sensibilitate induiosatoare. Cuvintele pe care Paula le lasa in urma ei, celor pe care ii iubeste, asternute pe hartie inainte de a se imbolnavi, ma fac sa sper ca dincolo de portile lumii noastre, la capatul drumului, "spiritele noastre se vor intalni dar deocamdata vom fi impreuna atata timp cat ne amintim unii de ceilalti." Iar in marea de suflete care asteapta, iubirea este cea care ne va ajuta sa ne regasim.

Mamei mele.


Post a Comment