; movieschocolatebooks: Factotum de Charles Bukovski

Pages

Tuesday, February 12

Factotum de Charles Bukovski

“Baby," I said, "I'm a genius but nobody knows it but me.”Charles Bukowski, Factotum

Entuziasmul creat de prima mea lectura din Charles Bukowski -Post Office- a fost temperat cu cel de-al doilea roman al sau, Factotum. Acesta descrie itinerariul lui Henry Chinaski, anti-eroul sau, de-a lungul Americii, in perioada imediat urmatoare celui de-al Doilea Razboi Mondial. Henry Chinasky este acelasi hoinar singuratic, mizantrop, betivan si afemeiat. Chinasky penduleaza intre slujbe mizere si stradaniile sale inconstante de a deveni scriitor, petrecandu-si majoritatea timpului in bratele unor tarfe proaste si in compania alcoolului de orice fel. Are acelasi cinism si detasare, aceleasi pasiuni pentru cursele de cai si traiul simplu, acelasi noroc chior in dragoste si la fel de putini bani ca intotdeauna. Cu toate acestea, umorul si anecdotele, stilul concis si lipsit de inflorituri al lui Bukowski te prind si nu-ti vine sa lasi cartea din mana nicio clipa.
 
Spre deosebire de primul roman citit, Factotum are un ritm mai putin alert si este mai deprimant prin enumerarea permanenta de camere de hotel sordide, slujbe patetice si femei decazute. Daca Post Office era un roman despre munca si despre institutionalizarea acesteia, Factotum este despre refuzul lui Chinaski de a munci; singura motivatie in a se angaja sunt sumele mizere necesare pentru a-si procura alcool iar momentele de concediere sunt anticipate cu un entuziasm sec. Seninatatea cu care isi accepta esecurile si soarta implacabila este delicioasa: iata un om lipsit de ambitie, fara standarde si de o sinceritate debordanta.

In mod ciudat si misterios, Henry Chinaski are trecere la dame; nu sunt cele mai sofisticate femei sau unele cu potential, insa este in permanenta in compania unei blonde apetisante, care i se ofera gratis si in mod repetat. Cea mai longeviva relatia a sa este cu Jan Meadows, cu care se simte compatibil din multe puncte de vedere, a carei limitare si dependenta o recunoaste, dar care-l atrage ca un magnet. Ca sa nu mai vorbesc de cele trei femei savuroase -Laura, Grace si Jerry- care cedeaza invariabil si consecutiv farmecelor lui Henry.
Ceea ce-mi place la romanele lui Bukowski este stilul sau confesiv si sinceritatea usturatoare, care ascund vulnerabilitatea unui om mizantrop si alienat. Dincolo de relatarile umoristice si ironice, se simte singuratatea apasatoare a unui paria care nu-si gaseste linistea si locul intr-o lume mecanizata, standardizata si limitata.
Confession
by Charles Bukowski
waiting for death
like a cat
that will jump on the
bed

I am so very sorry for
my wife

she will see this
stiff
white
body
shake it once, then
maybe
again

"Hank!"

Hank won't
answer.

it's not my death that
worries me, it's my wife
left with this
pile of
nothing.

I want to
let her know
though
that all the nights
sleeping
beside her

even the useless
arguments
were things
ever splendid

and the hard
words
I ever feared to
say
can now be
said:

I love
you.

Post a Comment