; movieschocolatebooks: Silver Linings Playbook- a good movie day

Pages

Friday, January 18

Silver Linings Playbook- a good movie day

Cand esti consumator inrait de filme, ca mine, intervine o anumita uzura si oscilezi intre good movie days si bad movie days. A bad movie day este cand, indiferent de filmul ales, sunt incredibil de critica, noroc ca aceste zile sunt rare si ca am antidotul perfect: Lindt. In schimb, iubesc a good movie day, cand ma simt generoasa si am energia de a vedea ca every cloud has a silver lining.

Silver Linings Playbook (2012) se vrea a fi un "feel-good movie": are doi actori frumosi in rolurile principale, este comic, are poveste de dragoste, are distributie, are regizor consacrat. Si desi, de multe ori, ingredientele de calitate nu garanteaza succesul produsului final, din tot amalgamul ala, ramai in minte cu imaginea absoluta a ciresei/cireselor de pe tort. In cazul nostru, s-au calificat cu brio la acest statut interpretarea lui Jennifer Lawrence, revenirea la roluri serioase a lui Robert de Niro si ideea "grosso modo" a filmului: in lume, nu exista oameni sau vieti perfecte, nebun inseamna de fapt normalitatea de langa noi iar dragostea vine sub cele mai neasteptate forme. Ma simt mandra ca am remarcat naturaletea si expresivitatea lui Jennifer Lawrence inca din filme precum The Burning Plain (2008) sau in Winter's Bone (2010). Personajul ei, Tiffany, este coleric, vulcanic, voluntar, usor bipolar, sensibil si face chimie buna cu Pat (Bradley Cooper)- un profesor de istorie care a petrecut opt luni intr-o institutie de boli nervoase, pentru ca l-a snopit in bataie pe un alt coleg, prins in dus cu sotia sa, Nikki. Si avem povestea clasica in care el o vrea pe o ea si in nebunia lui, o ignora pe cealalta ea de langa el, care este, pentru toti ceilalti, alegerea evidenta. Pat se muta impreuna cu parintii si incepe o cursa disperata in a o cuceri pe Nikki, sotia adultera: ii citeste toate romanele din programa scolara, se apuca de sport, se straduieste sa fie pe gustul ei si incearca sa-si tina temperamentul sub control. Fostii sai prieteni, Ronnie si sotia sa, il invita la o cina, unde o intalneste pe Tiffany, un fel de vaduva vesela, care, lipsita de inhibitii si falsa modestie, ii propune o relatie. Este interesant cum Pat se desprinde de imaginea sa de coleric cu accese de violenta si o percepe pe Tiffany ca fiind cea cu probleme. Accepta un parteneriat cu ea, in care amandoi au de castigat: el o insoteste la o competitie de dans iar ea ii trimite o scrisoarei lui Nikki, caci Pat are un ordin de restrictie impotriva sa si nu se poate apropria de fosta sotie.

Robert de Niro n-a mai facut de multa vreme un rol tare, in care sa nu fie socru paranoic sau politist blazat; are in sfarsit ocazia de a creiona un tata parior, cu tulburari maniaco-depresive, fan inrait al echipei Eagles, dar care da dovada de o sensibilitate stangace in relatia cu fiul sau, Pat. De Niro ofera cea mai autentica interpretare a sa -este nominalizat la premiile Oscar 2013- chiar plange in film, intr-o scena in care isi recunoaste limitele si isi admite slabiciunile. Bradley Cooper nu are o interpretare subtila sau nuantata, insa aduce un plus de comedie filmului care se vrea o poveste de dragoste. Este amuzant cum sustine ca si-a revenit, cum se straduieste cu disperare sa ii convinga pe toti ceilalti de noua lui energie pozitiva si ar fi putut ramane ancrasat in proiectul iluzoriu de a-si recuceri sotia, daca nu ar fi fost salvat de Tiffany. Cred ca Jennifer Lawrence este la piece de resistance a filmului; este o tipa cu forta, care lupta pentru a a castiga afectiunea lui Pat, oscileaza intre stari de furie necontrolata si sensibilitate muta si are un discurs ferm cand ii convinge pe parintii lui Pat ca este o influenta buna asupra acestuia si lucrurilor din viata lui.

Filmul nu este deloc sofisticat sau subtil, insa este filmat bine, cu camera care se apropie frontal de interpreti in momentele de tensiune, pentru a reda orice nuanta de pe chipurile lor; este comic si are ritm si cred ca este o pledoarie pentru acceptare si toleranta, in speranta ca vor veni, in viata tuturor,  multe zile de Duminica.





 
Post a Comment