; movieschocolatebooks: Moonrise Kingdom- o poveste de iubire inocenta

Pages

Thursday, January 10

Moonrise Kingdom- o poveste de iubire inocenta

Filmul cel mai incredibil al anului 2012, Moonrise Kingdom (Aventuri sub clar de luna) este o comedie romantica cu accente dramatice care reuneste un numar interesant de actori consacrati intr-o compozitie ce debordeaza de creativitate, imaginatie, muzica si culoare.

Are filmul asta o inocenta tulburatoare, care iti readuce in minte vacantele nebune petrecute la bunici, iubirile de-o vara, peripetiile excursiilor in natura si intensitatea cu care resimteai toate lucrurile marunte. Povestea filmului este cea a lui Romeo si a Julietei adusa in 1965, intr-o insula pierduta de lume, cu case, peisaje si personaje desprinse parca dintr-un teatru de papusi. In ciuda accentelor dramatice, iubirea e pusa la incercare, invinge orice piedica si triumfa in acest paradis ciudat si excentric. Dialogurile curg cu naturalete, chiar daca trairile personajelor sunt pe alocuri exacerbate si, in acelasi timp, invaluite intr-o nota comica, ireala. Povestea are ritm, momentele de tensiune sunt punctate cu maiestrie prin muzica care are un rol decisiv in creionarea intrigii, personajele au gratie si o sinceritate debordanta. Este o creatie completa, cu poveste interesanta, circulara, cu personaje bine construite, incredibil regizata, livrata intr-un mod credibil, cu umor. Avem povestitor, avem iubire neimplinita, avem tradare, aventura, natura dezlantuita, eroii de poveste, deznodamant fericit.

Imi place ce ne propune Wes Anderson: sa privim dramele vietii prin ochii inocenti ai copilariei, cu ingenuitatea si curajul nebun al varstei. Este ca si cum, noi spectatorii, ne-am uita la film prin binoclul lui Suzy, ne-am amuza si ne-am incrunta, am savura muzica lui Benjamin Britten sau poate  am filma chiar noi, cu o camera manuala, simpla, toata povestea. Starea initiala de acalmie -este 1965, razboiul din Vietnam nu a inceput, oamenii au depasit momentul imediat al asasinarii lui Kennedy- este spulberata de furtuna fara precedent care ii zguduie din simtire pe oameni si insula, dar care trece, lasand in urma ei culturi fara precedent si o prosperitate neasteptata. Filmul mi-a amintit de The Royal Tenenbaums (2001) al aceluiasi regizor, prin prisma felului in care este construit filmul, cu un raisonneur care ne povesteste usor, cu umor, despre intamplari si oameni ciudati.

Spuneam initial ca filmul reuneste debutanti (Jared Gilman- Sam- si Kara Hayward- Suzy) si deopotriva actori importanti, unii dintre ei, precum Bill Murray si Jason Schwartzman, colaboratori freccventi ai regizorului. Partitura lui Jason Schwartzman (Cousin Ben) este deosebita prin ritmul pe care acesta il confera interpretarii; de asemenea, a fost interesant sa-l vad pe Edward Norton intr-un rol de capitan de cercetasi, scortos si sec, devotat taberei Ivanhoe si cu spirit de initiativa la nevoie. Tilda Swinton este reprezentanta Serviciilor Sociale, rigida si obtuza, imbracata intr-un stil desprins parca din serialele SF iar Bruce Willis este politistul salvator, lipsit de calitatile magice, ireale din seria Die Hard, este un om obisnuit, nefericit, care pierde afectiunea lui Frances McDormand dar o castiga pe cea a pustiului pe care-l adopta, Sam.










Sunt filme cu o poveste frumos spusa, care ma prind instantaneu -Moonrise Kingdom- si, desi imi place sa scriu despre experientele mele cinefile, simt ca, pe masura ce incep sa disec si sa analizez constructia si personajele, se pierde treptat sentimentul acela de bine, greu de descris, efemer si volatil, cu care raman la finalul sau, oftand si privind fara rost cum se deruleaza numele din distributie, producatorii, regie etc iar mie nu-mi vine sa ma dezlipesc de ecran. Stiti despre ce vorbesc, nu?
Post a Comment