; movieschocolatebooks: Les miserables, un spectacol muzical

Pages

Wednesday, January 23

Les miserables, un spectacol muzical

Chiar si cei care nu iubesc filmele muzicale, vor fi, cel putin, intrigati de productia lui Tom Hooper (The King’s Speech), daca nu, de-a dreptul impresionati de filmul Les Miserables (2012). Cred, totusi, ca ai nevoie, fie de o bruma de cultura muzicala, fie de o sensibilitatea aparte, pentru a intelege cu adevarat intentia regizorului si pentru a aprecia produsul final. Ceea ce diferentiaza aceasta ecranizare de precedentele si de adaptarile de pe Broadway este incarcatura emotionala care vine din distributia remarcabila si din faptul ca actorii au cantat live.

Productia are o carte de vizita impresionanta si o istorie lunga: scris de Alain Boublil si de compozitorul Claude-Michel Schönberg (versurile in engleza apartinandu-i lui Herbert Kretzmer), muzicalul “Les Misérables” este un spectacol grandios, poate cel mai amplu si longeviv. Incepand cu prima versiune in limba engleza, in Londra, in 1985, a fost tradus in 21 de limbi, interpretat in 43 de tari, a castigat 100 de premii (Tony, Grammy) si a avut peste 60 de milioane de spectatori. In 2009, concurenta Susan Boyle  a fermecat o audienta inflacarata cu versiunea sa a celebrului “I Dreamed a Dream”, in spectacolul TV “Britain’s Got Talent.”








Este de apreciat efortul actorilor de a-si interpreta live partiturile, in ciuda lipsei talentului muzical in unele cazuri -Russel Crowe- si este de remarcat, in mod deosebit, rolul Fantinei, interpretata de Anne Hathaway. Initial, aceasta are un soi de inocenta pierduta, in fabrica marunta si saracacioasa iar atunci cand isi pierde slujba si ajunge sa se prostitueze, fragilitatea fetei este tulburatoare. Metamorfoza ei -parul scurt taiat si dintele scos- accentueaza sentimentul de decadere, insa Fantine isi pastreaza sclipirea de umanitate si forta interioara, dincolo de mizeria ce-o inconjoara. Dragostea si sacrificiul ei adancesc sentimentul de vina al lui Jean Valjean si acesta isi asuma datoria morala de a indrepta lucrurile. Când Valjean va accepta să aibă grijă de Cosette (Amanda Seyfried), fiica lui Fantine, vieţile lor se vor schimba pentru totdeauna.







Un alt lucru care mi-a placut in mod expres este cuplul celor doi Thenardier, Helena Bonham Carter si Sacha Baron Cohen, o combinatie reusita de siretlenie, fatarnicie si sarm. Jocul lor da o nota comica povestii emotionante iar talentul lor muzical confera autenticitate atmosferei de vaudeville. Personajele lor canta, danseaza, au costume viu colorate, machiaje impresionante si puncteaza intr-o maniera amuzanta povestea lacrimogena. Sarmana Eponine (Samantha Barks), fiica sensibila si indragostita a celor doi Thenardier, reuseste intr-adevar sa creeze un personaj credibil, care are expresivitate si forta.


Filmul este oarecum trunchiat, in sensul ca prima ora este plina de forta si vitalitate iar restul povestii taraganeaza fara ritm. Unele momente muzicale sunt prea lungi iar actiunea se focuseaza asupra anumitor personaje sau scene- Marius si Cossette, scena baricadei- in detrimentul construirii imaginii lui Jean Valjean. Are insa costume, culoare, claritate, o zugravire spectaculoasa a Frantei revolutionare, actori talentati si o muzica vie, ce pulseaza in fiecare fibra a personajelor. Mizerabilii este o poveste captivantă despre iubire neîmpărtăşită, pasiune, sacrificiu şi mântuire ce se rescrie cu fiecare adaptare, cu fiecare interpretare, cu promisiunea ca merita sa-ti petreci 158 de minute, rasfatandu-ti simturile.


Post a Comment