; movieschocolatebooks: Girl in Hyacinth Blue de Susan Vreeland

Pages

Wednesday, January 30

Girl in Hyacinth Blue de Susan Vreeland

Am o carte de suflet, am o amintire preferata din copilarie, am un film care ma emotioneaza pana la lacrimi, am o poza care ma umple de bucurie, am un loc de unde n-as mai pleca niciodata...si lista continua. Stiu ce-mi place. Si recunosc lucrurile care ma emotioneaza. Recunosc sentimentul cand mi se strange tot stomacul, recunosc bataile nebunesti din spatele pieptului, recunosc respiratia pierduta, recunosc caldura placuta ce ma invaluie si ma sufoca iar cartea, amintirea, filmul, poza, locul special devin parte din mine.






Girl in Hyacinth Blue de Susan Vreeland este una din cartile care mi-au intrat in suflet odata cu lectura primelor pagini. Este o calatorie artistica de-a lungul istoriei, cu oameni si povesti care graviteaza in jurul unui tablou misterios. Panza atribuita pictorului Jan Vermeer reprezinta firul Ariadnei care leaga oameni si destine intr-o poveste despre arta, iubire, frumos, alegeri. Actiunea se dezvaluie ca intr-o cutie chinezeasca, in ordine invers cronologica, incepand cu povestea unui profesor de arta din Pensylvania si glisind in timp pana in momentul nasterii picturii in mainile lui Vermeer insusi.


Tabloul calatoreste de la proprietar la proprietar, din poveste in poveste si are o semnificatie diferita pentru fiecare dintre posesorii sai. In A Night Different From All Other Nights il gasim in casa unei familii de evrei care urmeaza a fi deportati; este cadoul pe care tatal i-l cumpara fetitei lui cu ocazia unei licitatii si o dovada a relatiei deosebite dintre ei. In Adagia tabloul ii aminteste lui Laurens van Luyken, barbat insurat, cu o fiica gata sa isi inceapa propria viata, de Tanneke, al carei par de culoarea mierii ii bantuie si acum simturile si amintirile. Aceeasi privire care aluneca peste fereastra catre necunoscut a fetei din tablou o vrajeste si pe frantuzoaica blazata din Hyacinth Blue; Susan Vreeland face o incursiune in budoarul acesteia, plin de miros de zambile, muzica clasica si suspine pierdute. Culoarea, sunetele incantatoare si toaletele elegante dispar ca prin farmec si sunt inlocuite de imaginea unui sat inundat, unde o familie saraca se trezeste cu un dar neastepat, plutind pe ape, intr-o barca: un bebelus, alaturi de aceeasi panza magica. Salvarea unor suflete vine din infrangerea altora iar Susan Vreemland ne dezvaluia ca bebelusul este fructul iubirii unui student lipsit de tarie si frumoasa Aletta Pieters, in From The Personal Papers Of Adriaan Kuypers. In ultimele doua povesti,  aflam amanunte despre creatorul panzei, Jan Vermeer si despre cea care i-a servit drept model, fiica sa, Magdalena. Aceasta accepta docil sa insufleteasca panza care ii rapeste parca intreaga fiinta, aruncand-o in ignorare.



Povestea este subtil relatata si incarcata de emotiile tuturor celor care au privit tabloul, indragostiindu-se de el, dorindu-l, urandu-l sau admirandu-i liniile fine. Sentimentele fiecarui personaj se impletesc cu privirea pierduta a fetei din tablou si se tes in jurul ei, intr-o multitudine de emotii, dureri, alegeri, tradari. Girl in Hyacinth Blue este plin de culoare- ultramarin, rosu venetian, alb pal- de muzica lui Mozart sau Hayden, de tristetile din ochii celor care au iubit si au pierdut, de bucuria cu care panza le-a umplut sufletul sau de obsesia pe care le-a insuflat-o. Cartea este o adevarata incantare, cu urme de poveste politista, cu povesti de iubire neimplinita, cu rasturnari de situatie si cu un stil rafinat. Are pasaje poetice, are descrieri care iti taie rasuflarea si este scrisa cu ochiul atent la detalii al unei scriitoare documentate. Este un exercitiu de imaginatie care merita osteneala si o incursiune in istoria romantata a unei picturi speciale.
Post a Comment