; movieschocolatebooks: Django Unchained -un film jignitor sau stralucitor?

Pages

Friday, January 11

Django Unchained -un film jignitor sau stralucitor?

Cel mai Tarantino film al anului 2012 m-a lasat foarte satisfacuta, zambitoare si dornica sa vad urmatorul sau film. Nu sunt cel mai mare fan al regizorului dar mi-au placut foarte mult Reservoir Dogs (1992), Pulp Fiction (1994) sau Jackie Brown (1997). Imi plac eroinele lui, femei puternice care lupta pentru ele insele si pentru ce este al lor, care sunt razbunatoare, sexuale si un pic schizoide. Imi place violenta lui stilizata, in care membrele sau chiar armele au propria lor coregrafie. Imi place ca este fidel pasiunii lui pentru filmele de categorie B, pentru muzica lui Ennio Morricone, pentru cultura populara; imi place ca filmele lui au elemente personale, de noutate si sunt, in acelasi timp, un omagiu adus filmelor vechi. In Django Unchained, Quentin Tarantino celebreaza westernul spaghetti, prin muzica sa, prin participarea unui actor emblema a acestui gen cinematigrafic, Franco Nero si este, in acelasi timp, construit pe exploatarea oamenilor de culoare, aducand in discutie concepte controversate precum rasismul, sclavia, Ku Klux Klan-ul.

Filmul îşi are rădăcinile în pelicula "Django", regizată de Sergio Corbucci în anul 1966 si spune povestea unui sclav cu acelasi nume (Jamie Foxx) care se alatura unui vanator de recompense, Doctor Schultz (Christoph Waltz), in incercarea de a-si recupera sotia, pe Broomhilda (Kerry Washington). Calatoria ii poarta pe plantatia lui Big Daddy (Don Johnson) si se sfarseste pe Candyland, proprietatea lui Calvin Candy (Leonardo DiCaprio), in posesia caruia se afla Hildi, sotia lui Django. Planul lor de a o cumpara este demascat de vicleanul Steven (Samuel L. Jackson), un sclav batran, care conduce proprietatea cu o mana de fier pentru stapanul sau. Urmeaza dulcea razbunare a lui Django care se transforma intr-un cowboy abil si sangeros, capabil sa infrunte orice obstacol.

Christoph Waltz face un rol deosebit, care i-a adus o nominalizare la Premiile Oscar 2013, impresionant prin modul in care isi construieste personajul, cu sclipiri de umanitate, dar violent, prieten adevarat, insa ucigas calculat. Are o dictie perfecta si fiecare actiune a sa este expusa sub forma unei povesti detaliate, exprimate intr-un limbaj pretentios. Este un vanator de recompense cu o tehnica calculata, cu abilitati oratorice si care manuieste pistolul cu gratie. Leonardo DiCaprio nu se dezice nici in aceasta partitura, este un actor complex, credibil si joaca cu maiestrie rolul proprietarului manierat, violent, sociopat, a carui singura slabiciune pare sa fie relatia cu Steven, sclavul sau de nadejde. E frumos, elegant, incojurat de proprietati rafinate- casa, sora, negrii alesi pentru luptele Mandingo, amanta de culoare, hainele, interiorul luxos- si tributar educatiei rasiste pe care a primit-o. Cireasa de pe tort este Steven (Samuel L. Jackson), intr-un rol negativ care zguduie imaginea de servitor afectuos si comic a lui Mammy din Gone with the Wind (1939) intiparita, de-a lungul timpului, in mintea spectatorilor. Steven este viclean, loial, violent, un sclav care isi serveste stapanul, sorbindu-i vorbele, cu un devotament nefiresc; cei doi au o relatie foarte apropiata, Steven isi exprima parerile nestingherit in fata stapanului si ii executa ordinele cu sfintenie, ii citeste pe oaspeti si il avertizeaza pe Calvin in privinta lor. Este un negru care, in interiorul lui, e mai alb decat orice alt angajat al lui Calvin si asta il face mandru, parte a unei familie vechi si importante.

In ciuda reactiilor virulente, in special a celor venite din partea regizorului Spike Lee, nu mi s-a parut ca filmul este jignitor sau ca duce in derizoriu istoria persoanelor de culoare, nu mi s-a parut ofensiva folosirea repetata a cuvantului "nigger" pentru ca a venit in momente cheie, justificate si nici nu mi s-a parut mai violent decat alte filme marca Tarantino. Mi s-a parut, in schimb, comic, neistoric, plin de culoare -si nu ma refer la culoarea pielii personajelor- cu un final mult prea lung, cu personaje bine conturate, un film ce demitizeaza imaginea creata negrilor, de-a lungul istoriei cinematografice. Este Django Unchained un film puternic? Da, filmele lui Tarantino sunt rasunatoare si de impact. Este Django Unchained cel mai tare film ever? Ma indoiesc, dar nu cred ca trebuie sa fii obtuz si sa refuzi vizionarea sa doar pentru ca regizorul are o viziune diferita decat cea proprie.

Post a Comment