; movieschocolatebooks: Compliance

Pages

Tuesday, January 1

Compliance

Compliance inseamna supunere, incuviintare, conformare si te duce automat cu gandul la o situatie oficiala, legala. Filmul lui Craig Zobel este un thriller inspirat dintr-un caz real -in care a fost implicat lantul MacDonalds in 2004- si relateaza o farsa telefonica pusa la cale de un fals ofiter de politie care convinge o angajata a unui restaurant fast-food ca una din subordonatele sale a comis un furt.

Sandra (Ann Dowd), manager al unui restaurant fast-food, primeste un telefon din partea ofiterului de politie Daniels (Pat Heally) care ii cere ajutorul in solutionarea unui furt ce o implica pe una din angajatele sale, Becky (Dreama Walker). Folosind un limbaj oficial, impersonal, ofiterul de politie o convinge pe Sandra sa o perchezitioneze la piele pe Becky pentru a verifica daca aceasta are asupra ei suma de bani furata; in ciuda faptul ca tanara neaga orice implicare, aceasta este de acord sa se dezbrace si sa i se confiste hainele, ramanand acoperita cu un sort. Ofiterul isi explica gestul motivand ca Becky si fratele ei sunt implicati intr-o ancheta privind cultivarea si comercializarea de marijuana. Cand Sandra incearca sa se eschiveze dand vina pe faptul ca este o zi aglomerata si ca este nevoie de ea in restaurant, Daniels ii cere sa aduca in locul ei un om de incredere care sa continue procesul de investigare; apare Kevin, colegul fetei, care refuza sa ii dea jos sortul si sa o inspecteze, asa ca Sandra il cheama pe logodnicul ei, Van (Bill Camp). Acesta tocmai vine de la un prieten, dupa o zi de munca, unde a baut cateva beri. Usor de manipulat, avand acordul tacit al fetei panicate, Van este convins sa o palmuiasca si sa o oblige sa ii faca sex oral, dupa care pleaca socat de gravitatea faptelor sale. Sandra aduce un alt angajat sa ii tina companiei fetei in asteptarea echipei de politisti insa acesta, socat de cererile ofiterului, refuza iar Sandra telefoneaza managerului regional si descopera ca totul nu este decat o gluma sinistra.

Desi Compliance (2012) este dureros de previzibil, acest lucru nu il face mai putin socant; este aproape inspaimantator felul in care oamenii pot fi manipulati din momentul in care, folosind frica, sunt privati de orice demnitate. Vorbim, evident, de o societate in care abordarea impersonala, telefonica, reprezinta o constanta in viata oamenilor iar ignoranta lor merge mana in mana cu spaima pe care o asocieaza cu institutiile statului. Istoria ne-a demonstrat ca discursul potrivit si nevoia permanenta de atentie si de recunoastere a celor simpli sunt instrumentele potrivite pentru a manipula, a-i face pe oameni sa se conformeze orbeste, sa se supuna opresorilor si in virtutea acestor false convingeri, sa comita cele mai mari atrocitati. Diferenta dintre marii dictatori ai umanitatii si personajul interpretat de Pat Heally este ca cei dintai aveau convingeri religioase si politice puternice in timp ce asa-zisul ofiter de politie pare sa o faca din plictiseala, distractie si, evident, un soi de nebunie calculata. Regizorul ne dezvaluie chipul agresorului inca de la jumatatea filmului si ii contureaza usor portretul: este un barbat obisnuit, care noteaza toate informatiile despre personaje, pentru a pastra farsa in parametrii reali, are un discurs ingrijit si o lejeritate in exprimare care ne sugereaza ca are experienta in a vorbi cu oamenii; in plus, este un familist ce locuieste intr-o casa din suburbii. Daniels intuieste foarte usor punctele slabe ale interlocutorului sau, gliseaza permanent intre tipul autoritar care se impune cu usurinta si genul familiar, cu umor, care speculeaza slabiciunile oamenilor. Are, evident, o voce care se vinde si vinde usor ceea ce isi propune si aproape toti cei cu care intra in contact telefonic cedeaza invariabil cerintelor lui.





Ce ii face pe oameni sa isi doreasca sa se conformeze, sa se supuna tacit? Prin educatia lor, oamenii sunt conditionati social si acest lucru ii face sa incuvinteze orbeste fara sa puna intrebari sau sa-si puna intrebari. In plus, exista o frica absoluta fata de ideea de autoritate si de institutia care o reprezinta si oamenii isi doresc sa aiba cat mai putin de-a face cu legea sau cu reprezentantii ei. Dincolo de talentul agresorului de a convinge oamenii sa-i faca pe plac, cred ca filmul ne spune ca oamenii au fie o latura perversa pe care vor sa si-o exprime intr-un fel sau altul sau fac exercitii de imaginatie prin care se elibereaza de aceste porniri bolnave. In spatele normalitatii pe care o afisam zi de zi, exista dorinte si impulsuri care ne macina si ne imping sa ne defulam in cele mai stranii si bolnave modalitati.
Post a Comment