; movieschocolatebooks: Beasts of the Sourthern Wild

Pages

Tuesday, December 4

Beasts of the Sourthern Wild

S-ar putea sa sune un pic fatalist sau prea pretentios dar cred ca, in viata, alegerile noastre nu sunt intamplatoare. Cum se poate explica faptul ca dintr-un noian de filme de vazut, am ales Beasts of the Southern Wild (2012), care nu numai ca a rezonat cu sensibilitatea mea, dar se inscrie sub umbrela generoasa a realismului magic, care ma defineste ca movie watcher si cititor. Refuz sa cred in coincidente dar si sa dau vina pe mana lunga a destinului si pur si simplu, ma felicit pentru alegerea inspirata: Beasts of Southern Wild este un film frumos, cu sanse reale in competitia Premiiilor Oscar 2013.

Asa cum o cere genul literar, povestea nu are o locatie reala, ci doar una magica, nu poate fi plasata neaparat in timp iar firul narativ impleteste realul cu personaje fictive, imaginare, cum ar fi aurochii. Aurochii sunt niste creaturi preistorice care se trezesc la viata in momentul in care Wink, tatal micutei Hushpuppy, se imbolnaveste iar gheata ce le-a tinut prizoniere de-a lungul timpul se topeste. Naratoarea este chiar personajul principal, fetita Hushpuppy (Quvenzahne Wallis), care traieste impreuna cu tatal ei intr-o comunitate ce si-a intemeiet propriu Macondo, in delta inundata din Louisiana, denumita The Bathtub. Aici oamenii traiesc dupa propriilor lor reguli, gasesc motive sa sarbatoreasca in fiecare zi, impart totul si isi construiesc fericirea pe lucruri marunte, lipsite de valoare. Amenintarea furtunii ce va sa vina, le spulbera armonia si marea majoritate pleaca; raman doar cateva persoane, printre care Wink si Hushpuppy, care refuza sa fie salvate si sa paraseasca acest paradis iluzoriu. Cand moartea tatalui devine iminenta, fetita hotaraste sa-si gaseasca mama, despre care Wink i-a spus ca a plecat inot spre lumina care se vede la orizont. Iarasi, un moment ireal: fetita si inca trei prietene pleca in larg si sunt pescuite de o barca care le duce spre locul luminos, un fel de bar cu prostituate. Aici Hushpuppy intalneste o chelnerita care nu pare sa o recunoasca si care refuza sa aiba grija de ea. Filmul are un moment de tristete aparte cand toate femeile acelea, imbracate in furouri, strang fiecare in brate cate o fetita, in pasi de dans. Urmeaza intalnirea -reala sau imaginara- cu bestiile care ingenuncheaza in fata fetitei, ca intr-o confirmare a aurei ei de mister; magia care o inconjoara nu ii salveaza insa tatal, a carui inima isi da ultimele batai sub urechea fetitei.

Filmul de debut al lui Benh Zeitlin mi-a amintit evident de Terrence Malick si de al sau, Tree of Life, cu aceleasi peisaje pline de tacere si simboluri. Titlul te face sa te gandesti la un documentar narat de David Attenborough, numai ca bestiile sunt deopotriva oamenii si creaturile porcine, nascute din tristetea si nefericirea lui Hushpuppy. Tatal (Dwight Henry) este la prima vedere iresponsabil si chiar abuziv, dar intr-o lume cu sus in jos ca the Bathtub, e mai bine sa inveti de mic ca nu trebuie sa plangi, nu ai nevoie de afectiune ci doar de muschi, nu trebuie sa fii ranchiunos fata de cei care au ales sau sunt nevoiti sa te paraseasca, ci trebuie sa inveti sa supravietuiesti. Sunt lectii dure pentru un copil care are intelepciunea sa accepte ca intreg universul functioneaza dupa niste reguli nedrepte. Poate acesta sa fie punctul slab al filmului si anume, ca raisonneur-ul nu are maturitatea necesara pentru a privi viata cu atata duritate si detasare, desi povestea ar putea fi spusa de Hushpuppy cativa ani mai tarziu. Indiferent de minusurile sale, menirea filmului este de a transmite niste emotii si de a declansa niste trairi in cel care il vizioneaza iar, in ceea ce ma priveste, Beasts of the Southern Wild a reusit sa ma prinda si sa ma tina in fata ecranului o ora si jumatate.